Prévia do material em texto

IGIENA PROFESIONALĂ
A CAVITĂŢII BUCALE
Aspecte teoretice, practice şi studii de caz
Corneliu NĂSTASE, Alexei TEREHOV, Pavel GNATIUC, Sorin HÂNCU
Chișinău, 2015
2
CZU 
Autori: Corneliu Năstase - asistent universitar
 Alexei Terehov - dr. med., conferenţiar universitar
 Pavel Gnatiuc - dr. med., conferenţiar universitar
 Sorin Hâncu - asistent universitar
Co-autori: Marianna Solovei - medic
 Ana Șarban - medic
Traducere în română: (sub red.) Corneliu Năstase; Artiom Mutavci, Vladimir Nazarov,
 Ana Batâr, Nicoleta Scutaru, Radu Țimbalist
Recenzenţi: Valeriu Alexeev - dr. med., conferenţiar universitar,
 Victor Banuh - dr. med., conferenţiar universitar.
“IGIENA PROFESIONALĂ A CAVITĂŢII BUCALE:
Aspecte teoretice, practice şi studii de caz” (Monografie)
pentru studenţi, rezidenţi şi medici stomatologi
În această lucrare sunt tratate unele elemente fundamentale ale igienei profesionale 
a cavităţii bucale, diverse aspecte teoretice, practice şi studii de caz, şi sunt examinate amă-
nunţit cele mai complexe şi dificile de înţeles subiecte abordate în procesul didactic. Figurile 
inserate în context simplifică înţelegerea informaţiilor. Este utilă atât studenţilor şi reziden-
ţilor, cât şi medicilor stomatologi.
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
IGIENA PROFESIONALĂ A CAVITĂŢII BUCALE /Mono-
grafie/ C. Năstase, A. Terehov, P. Gnatiuc, S. Hâncu. -Ch.: S.n., 
2015 (Î.S.F.E.-P. «Tipografia Centrală»). - 68 p
Bibliogr. p. 74 (97 tit.)
ISBN 
CZU
50 ex. 
Com. •••
Î. S. Firma editorial-poligrafică “Tipografia Centrală”,
ISBN 
© Corneliu Năstase, Alexei Terehov, 
Pavel Gnatiuc, Sorin Hâncu, 2015
3
Cuprins
Din partea autorilor .............................................................................................. 5
INTRODUCERE................................................................................................... 5
ACTUALITATEA TEMEI ................................................................................... 7
GENERALITĂȚI ................................................................................................ 9
 Clasificarea depozitelor dentare ................................................................ 9
 Depozite dentare nemineralizate ................................................................ 9
 Depozite dentare mineralizate ...................................................................11
MICROORGANISME ALE PLĂCII BACTERIENE .................................... 13
ROLUL TARTRULUI DENTAR ÎN DEZVOLTAREA CARIILOR ............. 16
ROLUL TARTRULUI DENTAR ÎN APARIȚIA FECȚIUNILOR PARO-
DONTALE .......................................................................................................... 18
CORELAREA ETAPELOR DE FORMARE A DEPOZITELOR DENTARE 
CU MODIFICĂRI ALE STĂRII PARODONȚIULUI ................................... 20
AFECŢIUNI INFLAMATORII ALE ȚESUTURILOR PARODONTALE .. 23
EXAMINAREA PACIENTULUI ...................................................................... 25
 Sondarea ...................................................................................................... 25
 Metoda radiologică ..................................................................................... 25
IGIENA PROFESIONALĂ A CAVITĂȚII BUCALE .................................... 27
 Indicații pentru igienizarea profesională a cavității bucale .................... 28
 Metode de îndepărtare a depozitelor dentare .......................................... 28 
 Etapele de igienizare profesională a cavității bucale ............................... 28
 Revelatori de placă ...................................................................................... 32
INDICI UTILIZAŢI ÎN CADRUL IGIENIZĂRII PROFESIONALE A 
CAVITĂȚII BUCALE ........................................................................................ 33
 INDICE AL NEVOILOR DE TRATAMENT PARODONTAL AL COMU-
NITĂŢII ............................................................................................................... 34
4
 INDICELE GINGIVAL PMA ....................................................................... 36
 INDICELE DE IGIENĂ ORALĂ SIMPLIFICAT - O.H.I.-S ...................... 38
DIVERSITATEA METODELOR (MEDICAMENTOASĂ, MANUALĂ ȘI 
FIZICĂ) DE ÎNDEPĂRTARE A DEPOZITELOR DENTARE ..................... 41
METODA CHIMICĂ (MEDICAMENTOASĂ) DE ÎNDEPĂRTARE A DE-
POZITELOR DENTARE .................................................................................. 43
METODA MECANICĂ (MANUALĂ) DE ÎNDEPĂRTARE A DEPOZITE-
LOR DENTARE .................................................................................................. 44
 Clasificarea instrumentelor parodontale pentru detectarea şi îndepărta-
rea depozitelor dentare ...................................................................................... 44
 Procedee, tehnici și etape de lucru cu instrumente de mână: ................. 45
 Cerințe față de metoda manuală de îndepărtare a depozitelor dentare: 48
METODA FIZICĂ (SONICĂ, ULTRASONICĂ, AIR-FLOW) DE ÎNDEPĂR-
TARE A DEPOZITELOR DENTARE .............................................................. 50
 Contraindicații pentru igienizarea profesională a cavității bucale, asista-
tă de dispozitive sonice și ultrasonice ................................................................ 51
 Avantaje și dezavantaje ale igienei profesionale a cavității bucale cu apa-
rate sonice și ultrasonice ..................................................................................... 52
METODA AIR-FLOW ...................................................................................... 53
LUSTRUIREA SUPRAFEȚELOR DENTARE 55 RECOMANDĂRI PEN-
TRU CONTINUAREA TRATAMENTULUI .................................................. 56
REMINERALIZARE ........................................................................................ 57
CAZURI CLINICE ........................................................................................... 58
CONCLUZII ...................................................................................................... 62
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................ 63
ANEXA................................................................................................................. 65
5
DIN PARTEA AUTORILOR
Orele practice de stomatologie terapeutică din anul III de studii, tri-
mestrul V, ocupă un rol important în asimilarea disciplinii respective, 
deaceea este extrem de importantă cizelarea şi perfecţionarea nivelului 
metodic al organizării şi desfăşurării acestora. 
În această lucrare prezentăm date clinice, rezultate din tratarea a 196 
de pacienţi în vârstă de 18-60 ani, fără afecţiuni somatice asociate grave. 
la acest grup de pacienţi au fost decelate depuneri dentare şi s-a efectuat 
ulterior igiena profesională a cavităţii bucale. 
A fost demonstrată eficienţa detartrajului, efectuat cu instrumente 
manuale clasice şi aparate electromecanice moderne. În urma tratamen-
tului efectuat am remarcat o ameliorare a stării ţesuturilor parodontale, 
reducerea complicaţiilor, fapt ce contribuie la stoparea evoluţiei afecţi-
unilor parodontale.
INTRODUCERE
Începând cu secolul XXI scopul principal al stomatologiei moderne 
este profilaxia. Rolul primordial în profilaxia și tratarea cariei, precum 
și a inflamației parodonțiului îi revine igienei profesionale a cavității 
bucale. 
Pierderea unui număr mare de dinţi, dereglarea actului de masticație 
și de fonație influențează asupra întregului organism, creînd probleme 
atât de ordin medical cât și cel social. 
Tratarea și protezarea dinţilor, la rândul său sunt niște proceduri des-
tul de dureroase șicostisitoare. La momentul actual, este, evident, mult 
mai ușor să previi dezvoltarea unor boli decât să investești, ulterior, 
eforturi morale și materiale mult mai mari pentru eliminarea patologiei 
déjà instalate.
6
Conform datelor OMS, tulburările funcționale ale sistemului dentar, 
soldate cu pierderea dinţilor, cauzată de afecțiunile parodontale se dez-
voltă de cinci ori mai des decât complicațiile cariei dentare. 
Termenul de “afecțiune parodontală” se referă la modificările infla-
matorii și atrofice ale țesuturilor parodontale. Drept cauză a dezvoltă-
rii lor pot servi factorii generali, locali, dar și micști, asociați. Factorii 
generali sunt: ereditatea, afecțiunile metabolice, dereglarea sistemului 
digestiv și endocrin, imunitatea scăzută, avitaminoza, stress-ul. La fac-
torii locali se referă: neglijarea igienei bucale, deformații dento-alve-
olare, obturații și proteze defectuoase, iritanți mecanici și chimici în 
cavitatea bucală, arsuri termice, fumatul, alcoolul. 
În pofida faptului, că afecțiunile parodontale sunt provocate de o 
mulțime de factori, totuși majoritatea savanților susțin că rolul primordi-
al revine depozitelor dentare și microorganismelor patogene ce locuiesc 
în ele. Influența depunerilor dentare nu trebuie considerată doar o cauză 
locală, deoarece formarea și dezvoltarea ei este legată și de reactivita-
tea organismului (modificarea compoziției minerale și proteice a sali-
vei, fluidului gingival, a activității lor enzimatice, prezența imunoglo-
bulinelor și chininelor ș.a). Astfel, cea mai mare importanță în etiologia 
afecțiunilor parodontale revine următorilor factori: 
• starea și produșii metabolismului în placa bacteriană și depozitele 
dentare; 
• factorii cavității bucale, capabili să sporească sau să diminue-
ze potențialul patogenetic al microorganismelor și metabolitelor sale 
(produșilor lor metabolici); 
• factorii de reglare a metabolismului țesuturilor cavității bucale, care 
determină reacționarea la efectele patogene. 
Igiena profesională a cavității bucale necesită cunoașterea regulilor 
și tehnicilor de lucru cu diverse instrumente, meticulozitate și un mod 
sistemic corect de abordare. Și pentru ca procedura să fie cu adevărat o 
etapă eficientă în combaterea bolilor stomatologice actuale, este necesar 
să ținem cont de toate metodele principalelor măsuri profilactice.
7
ACTUALITATEA TEMEI
Printre problemele actuale ale stomatologiei contemporane, tratarea 
afecțiunilor parodonțiului ocupă unul din locurile de frunte. Patologia re-
spectivă este întâlnită foarte frecvent în lumea întreagă, și condiționează 
apariția diverselor complicații și focare cronice de infecție, având o 
influență enormă asupra stării de sănătate a omului în general. 
Afecțiunile inflamatorii ale parodonțiului ocupă ca răspândire/ 
incidență printre bolile stomatologice locul doi (după caria dentară). 
Patologia țesuturilor parodontale face parte din numărul bolilor cu-
noscute încă din timpuri antice. În anii ’30 ’40 ai secolului XX afecțiunile 
parodontale erau întâlnite preponderant la persoanele ce au depășit vâr-
sta de 40 de ani. În ultimii 15-20 de ani, și nu doar la noi în țară, dar și 
în întreaga lume, patologia respectivă “întinerește”. 
Conform Grudeanov A.I. și Barer G.M. (1994):
• doar la 12% din populație parodonțiul este sănătos;
• La 53% se observă semne inflamatorii incipiente;
• La 23% sunt prezente modificări distructive incipiente;
• La 12% se observă leziuni medii și grave.
La persoanele ce au depășit vârsta de 35 de ani, cota-parte a modifi-
cărilor incipiente parodontale scade progresiv la 25-15% cu o creștere 
simultană a modificărilor medii și grave până la 75%. Numeroasele cer-
cetări, efectuate de savanții din diverse țări, au demonstrat că afectarea 
țesuturilor parodontale se dezvoltă la o bună parte din populație deja în 
copilărie. Conform rezultatelor unor numeroase studii epidemiologice 
ale autorilor autohtoni și din străinătate, cea mai frecvent întâlnită pato-
logie parodontală la o vârstă fragedă este gingivita, iar la vârsta de peste 
30 de ani – parodontita.
Aceste circumstanțe determină căutarea noilor modalități și metode 
de diagnostic, profilaxie și tratament ale diverselor forme de boli paro-
8
dontale deja de la stadii incipiente de apariție și de dezvoltare a acestora.
Conform OMS răspândirea afecțiunilor inflamatorii parodontale la 
persoanele, ce au depășit 40 de ani, ajunge la 95% și este principala ca-
uză a pierderii dinţilor la vârsta cuprinsă între 40 și 65 de ani. Incidența 
înaltă a afecțiunilor inflamatorii parodontale, frecventa inefiență a trata-
mentului efectuat, inclusiv a metodelor chirurgicale, evoluția progresivă 
a procesului de distrucție a țesutului osos, ce duce la pierderea dinţi-
lor, condiționează actualitatea problemei tratamentului și profilaxiei 
afecțiunilor parodontale.
În prezent, cunoașterea factorilor de risc și eliminarea lor la timp 
permit prevenția afecțiunilor parodontale sau reducerea severității mo-
dificărilor patologice în cazurile în care soluționarea lor completă este 
imposibilă.
Scopul și obiectivele lucrării:
Studierea particularităților realizării igienei profesionale a cavității 
bucale, ca metodă de bază în profilaxia și etapă inițială de tratare a cariei 
și afecțiunilor parodontale. 
9
GENERALITĂȚI
Conform celor expuse mai sus, cauza afecțiunilor parodontale este 
provocată de diverși factori, dar un factor etiologic incontestabil rămâ-
ne a fi microflora depozitelor dentare bacteriene, care îndeplinește rolul 
principal în declanșarea bolilor respective. 
Clasificarea depozitelor dentare
Depozitele dentare pot fi grupate în felul următor:
1. Nemineralizate:
• peliculă; 
• placă bacteriană, sin. placă dentară (microbiană), biofilm (microbi-
an); 
• materia alba; 
• resturi alimentare. 
2. Mineralizate:
• tartru supragingival; 
• tartru subgingival. 
Depozite dentare nemineralizate
Pelicula dentară (cuticula dobândită) se formează pe suprafața din-
telui imediat după erupția lui, și este un derivat al glicoproteinelor sali-
vare. La îndepărtarea peliculei cu instrumente abrazive ea se restabilește 
repede, dacă dintele se află în contact cu saliva (20-30 min). Pelicula 
reprezintă o structură acelulară amorfă, insolubilă, translucidă, fixată 
strâns de suprafața dintelui. Bacteriile în peliculă nu sunt prezente. 
Procesul de difuziune și permeabilitate în stratul superficial al smalțului 
depinde de starea peliculei. Schimbul compoziției și proprietăților peli-
culei pot favoriza apariția cariei dentare. În primul rând, pelicula este ca-
10
pabilă să reduca fluxul inițial de fluor către dinte și, concomitent, poate 
suspenda difuziunea inversă din dinte a produșilor fluorur-adamantine, 
ducând la apariția treptată a fluorozei. 
Depistarea vizuală, cu ochiul liber, a peliculei este extrem de dificilă. 
Deaceea, pentru detectarea ei folosim uneori coloranți: soluție Fuxină, 
soluție Lugol, Eritrozină în pastile.
Placa bacteriană (biofilmul) este situată pe pelicula dentară, și ad-
erând strâns de aceasta. Este incoloră, 
de aceea pentru detectarea ei se folo-
sesc soluții colorante. Reprezintă o 
depunere granulată amorfă având o 
structură histologică definită. Această 
formațiune cu suprafață rugoasă, ce 
se situează supragingival, este dece-
lată cel mai des în regiunea cervicală 
a dintelui și în fisuri, dar și subgingi-
val. Placa bacteriană se formează în 
urma atașării microorganismelor de 
suprafață smalțului, este strâns aderentă la el, și se dezvolta din contul 
stratificării permanente a noilor bacterii. Pe lângă acestea, ea conține 
celule epiteliale, leucocite și macrofagi. Un rol important în mecanis-
mul de formare a plăcii bacteriene joacă carbohidrații care contribuie la 
aderența plăcii la suprafața dintelui. Depozitele dentare nu se înlăturăprin clătire, nu se înlătură în totalitate la curățirea dinţilor cu periuța, jet 
de aer sau apă. 
Materia alba este vizibilă fără colorarea cu soluții revelatoare spe-
ciale. Reprezintă un depozit dentar moale, de culoare albă, galbenă sau 
galben-gri, având o structură histologică variabilă și aspect asemănător 
brânzei de vaci. Nu este atât de strâns aderentă de suprafața dintelui, ca 
placa bacteriană. Se acumulează pe placa dentară, neîndepărtată o lungă 
perioadă de timp, pe timp de noapte, în timp de repaos al aparatului de 
masticație și de fonație, la persoane cu cu respiraţie orală, cu îngrijirea 
necorespunzătoare sau sporadică a cavității bucale. Acest depozit dentar 
Fig. 1. Microfotografie a biofil-
mului subgingival, indicând o di-
versitate a florei cavității bucale.
11
moale poate fi cu uşurință depistat prin inspecţie şi fără a necesita co-
lorare, cel mai des – pe faţa vestibulară a dinților frontali maxilari. Din 
punct de vedere structural, materia alba este constituită din substanțe 
organice și anorganice, depuse pe suprafața smalțului în rezultatul des-
compunerii acumulărilor de celule epiteliale descuamate ale mucoase 
bucale, a leucocitelor dezintegrate, microorganismelor moarte, dar și 
prezenței proteinelor salivare, coloniilor de bacterii vii, a resturilor ali-
mentare și prafului. Ea este una din cauzele mirosului fetid din gură, 
pervertirii senzației de gust. Constituie centrul de mineralizare și de for-
mare a tartrului dentar. În zona, unde materia alba contactează cu lize-
reul gingival şi cu suprafeţele dentare dure, sunt prezente demineralizări 
accentuate şi inflamaţie gingivală. Aceste depozite moi pot fi îndepărtate 
prin clătire activă, prin proiectarea jetului de apă al puster-ului de aer/
apă al unitului dentar sau al irigatoarelor orale, însă pentru îndepărtarea 
lor totală este necesară o curățire mecanică. 
Resturile alimentare sunt particule de alimente care stagnează în lo-
curi retentive, ușor se înlătură prin autocurăţire naturală, la mișcarea
buzelor sau limbii, la sorbire energică sau prin clătituri ale gurii, prin 
periaj. În cazul unei igiene deficitare a cavității bucale, resturile alimen-
tare se mențin timp îndelungat și pot contribui la formarea plăcii bacte-
riene. 
Depozite dentare mineralizate
Tartrul dentar – depozitul dentar dur, calcificat, aderent la suprafață 
naturală și artificială a dintelui. Este constituit dintr-o bază organică și 
săruri (predominant, fosfat octocalcic) și reprezintă faza de mineralizare 
(ultima fază de maturizare) a plăcii bacteriene.
În tartru se diferențiază 3 zone: nucleul, partea periferică și suprafața 
interioară. 
Nucleul tartrului dentar conține un număr mare de microorganisme 
filamentoase Gram-pozitive Actinomyces și Leptotrishia. Suprafața in-
terioară a tartrului dentar nu conține microorganisme. Zona din vecină-
12
tatea tartrului include: coci și bacili Gram-negativi. În dependență de 
coraportul cu marginea gingivală se delimitează tartrul supragingival de 
cel subgingival. 
Tartrul reprezintă un factor etiologic important în generarea şi evolu-
ţia inflamaţiei gingivale, producând un efect iritant asupra gingiei și re-
prezintând un punct de retenție favorabil pentru acumularea plăcii bac-
teriene. Perturbând procesul de autocurățire a pungii gingivale, asigură 
persistarea proceselor inflamator-distructive în ea.
Tartrul dentar supragingival este situat deasupra crestei lizereului 
gingival, fiind ușor decelabil pe suprafața dintelui. 
De regulă, are o culoare albă sau alb-gălbui, care frecvent depinde 
de efectele tutunului sau ale pigmenților alimentari. Adesea tartrul su-
pragingival se localizează pe suprafețele jugale ale molarilor superiori 
și cele linguale ale dinţilor frontali inferiori. Consistența lui este dură 
sau lutoasă. Acest depozit dentar ușor se îndepărtează de pe suprafața 
dintelui prin răzuire.
Tartrul dentar supragingival se referă la tipul salivar (se formează din 
substanțele minerale ale salivei). 
Tartrul dentar subgingival este situat inferior gingiei marginale și de 
obicei în pungile parodontale. Tartrul dentar subgingival nu se depistea-
ză în cadrul examinării vizuale a cavității bucale. Pentru identificarea se-
diului și extinderii lui este necesară o sondare minuțioasă. El, în general, 
prezintă o consistența densă și dură, culoare gri-întunecată, maro-închis 
sau negru-verzui, și este fixat aderent de suprafața dintelui. 
La majoritatea pacienţilor este identificat atât tartrul supragingival, 
cât și cel subgingival, deși nu este exclusă formarea izolată a oricărui tip.
Tartrul subgingival se refera la tipul seric (deoarece s-a demonstrat că 
drept sursă de minerale pentru el servește fluidul gingival, compozițional 
asemănător cu serul sanguin). 
Debutul și viteza mineralizării plăcii bacteriene variază la diferiți in-
divizi, dar și la diferiți dinţi ai unei și aceleiași persoane. Acest aspect 
permite deosebirea persoanelor cu formarea tartrului dentar: a) rapidă, 
b) moderată, c) neînsemnată și d) absentă.
13
MICROORGANISME ALE PLĂCII BACTERIENE
Conform Barer G.B., la îndepărtarea parțială și neregulată a plăcii 
bacteriene în timpul curățirii dinţilor are loc creșterea rapidă a coloni-
ilor microbiene. În decurs de 4 ore numărul microorganismelor plăcii 
bacteriene ajunge la 103-104 bacterii pe 1mm2 de suprafață dentară. Pe 
parcursul zilei numărul bacteriilor crește de câteva ori. 
Aceasta se întâmplă, în primul rând, din contul creșterii streptococi-
lor. Ei aderă la peliculă și sintetizează din zaharoză polizaharida, ultima 
jucând un rol importantr în acumularea bacteriilor pe dinți.
Bacteriile parodontopatogene reprezintă principalul factor etiologi-
cal apariției afecțiunilor parodontale. 
Savantul german Wolf H.F. evidențiază ceva mai mult de 10 specii de 
parodontopatogeni: Porphyromonas gingivalis, Threponema denticola, 
T. vincenti, T. socranskii, Bacteroides forsithus, Prevotella intermedia, 
Actinomices viscosus, A. naeslundii, Fusobacterium nucleatum, F. fusi-
forme, Actinobacillus actinomycetem comitans ș.a.
Actinobacillus actinomycetemcomitans face parte din microflora nor-
mală a cavității bucale. Factorii patogeni – capsula, compoziția căreia 
inhibă sinteza ADN și colagenului (ceea ce produce distrucții tisulare 
peridentare prin leziuni inflamatorii parodontale); leucotoxina, care ca-
uzează moartea neutrofilelor și bacteriocina, ce acționează dezastruos 
asupra microorganismelor concurente.
Pyrphyromas gingivaslis formează indol, leagă și distruge fibrinoge-
nul, secretă colagenaze, aglutinează eritrocitele.
Bacteroides forsythus, asemenea altor bacteroide, are capacitatea de 
adeziune față de suprafața epiteliului și elimină produși ce acționează 
distructiv asupra lui.
Fusobacterium nucleatum formează indol, secretă fosfolipaza A, leu-
cocitina, care exercită o acțiune citotoxică asupra diverselor celule. 
14
Se evidențiază 3 faze de modificare a microflorei, care se produce pe 
parcursul a două săptămâni:
Prima fază:
Predomină cocii și bacilii Gram-pozitivi, precum și cocii Gram-ne-
gativi:
A doua fază:
Apariția microorganismelor flagelate:
A treia fază:
Apariția spirillelor și spirochetelor. 
În lumina opiniilor moderne despre patogeneza afecțiunilor paro-
dontale, putem diferenția 4 etape. 
Pe parcursul primei etape se produce colonizarea bacteriană, – predo-
minant, Str. sanguis și Actinomyces v., care sunt fixate strâns de suprafața 
dintelui, acoperită cu pelicula. 
După aceasta aderă și alte microorganisme, fenomenul fiind însoțit de 
înmulțirea lor și creșterea cantității de depozit dentar în diverse direcții, 
inclusiv, spre apexul dintelui. 
În stadiul de invazie microorganisme integrale sau fragmentele aces-
tora pătrund în gingie prin epiteliul sulcular sau sacular la diferite adân-
cimi, – inclusivpână la suprafața osului alveolar. 
Pe măsura pătrunderii microorganismelor sau fragmentelor acestora 
se poate produce distrugerea țesuturilor. 
Astfel, este necesar să se ia în considerare două mecanisme:
a) acțiunea directă a bacteriilor sau a produselor lor metabolice; 
b) acțiune indirectă, în funcție de starea organismului uman. 
Endotoxinele, produse de bacteriile depozitului dentar, pot servi drept 
factor declanșator pentru activarea macrofagelor, în rezultatul cărui fapt 
se produce colagenaza. 
În afară de aceasta, endotoxinele pot activa sistemul complimentului, 
ceea ce poate fi însoțit de eliberarea unor enzime lizozomale, capabile să 
afecteze țesuturile parodontale. 
Endotoxinele pot stimula hipersecreția histaminei, heparinei și sero-
toninei. 
15
Heparina intensifică acțiunea de resorbție a endotoxinei asupra 
țesutului osos, iar histamina sporește permeabilitatea vasculară, ceea ce 
duce la formarea hiperemiei și edemului. 
Serotonina în concentrații reduse provoacă dilatarea arteriolelor, 
contracția pereților venulelor şi staza venoasă. 
Un rol important în inflamație joacă derivații acidului arahidonic – 
prostaglandinele și leucotrienele. 
În cazul parodontitei este sporită activitatea prostaglandinei E
2
, care 
stimulează activitatea osteoclastelor, induce vasodilatația și creșterea 
permeabilității vaselor de calibru mic. 
Leucotrienele cresc permeabilitatea vasculară, induc afluxul și acti-
varea leucocitelor. 
În stadiul de vindecare are loc epitelizarea țesuturilor parodontale. 
Această perioadă este caracterizată printr-o micşorare a inflamației, re-
stabilirea fibrelor de colagen ale gingiei și, frecvent, – prin fibroza gin-
giei. 
16
ROLUL TARTRULUI DENTAR 
ÎN DEZVOLTAREA CARIILOR
S-a stabilit că tartrul dentar, în rezultatul acumulării unui număr mare 
de microorganisme, este capabil să transforme ușor și rapid carbohidrații 
în acizi (preponderent, în acidul lactic), ce solubilizează calciul şi fosfa-
tul smalțului şi dentinei, aceste efeccte conducând la apariția cavităţilor 
carioase. 
Valoarea pH-ului în placa bacteriană depinde de accesul la ea a flui-
dului salivar. Saliva conține o cantitate importantă de bicarbonaţi apți de 
a neutraliza acizii, deaceea depozitul dentar, care maximal contactează 
cu saliva, prezintă respectiv un pH mai mare. 
S-a observat, că cele mai joase valori ale pH-lui se remarcă în regiu-
nea incisivilor superiori și premolarilor inferiori. 
În urma micşorării locale și îndelungate a pH-ului sub depozitele 
dentare are loc demineralizarea țesuturilor dure dentare, care se mani-
festă sub formă de cării incipiente cu dezvoltarea ulterioară a formelor 
distructive.
O importanță majoră în evoluția acestui proces o au enzimele de-
pozitului dentar, îndeosebi cele proteolitice, care facilitează accesul și 
penetrarea mai profundă a microorganismelor în smalţ. Sub acțiunea 
acestor enzime sunt distruse lamelele, ce separă prismele adamantine și 
conțin substanţe organice, membranele prismatice, smocurile de smalţ 
și substanța intracelulară, adică matricea de colagen. 
Concomitent cu enzimele proteolitice, un rol esențial în distrugerea 
smalțului joacă diferite sulfataze ale depozitului dentar. 
După cum se știe, structurile organice ale smalţului conțin mucopro-
teosulfataze și glicozaminoglicani. 
Sulfatazele clivează sulfatul anorganic, ceea ce conduce la degrada-
rea matricei organice a smalţului și dentinei. 
17
Rolul tartrului dentar în apariția cariei este dovedit clinic prin acuzele 
pacienţilor, care invocă după îndepărtarea depozitelor dentare deschide-
rea unor cavităţi carioase ce au necesitat de a fi obturate, deși anterior 
detartrajului dinții nu deranjau. 
Totul se explică prin faptul că senzațiile de durere puteau lipsi sau 
erau reduse, deoarece depozitele dentare, acoperind cavitatea caroasă, 
protejau de acțiunea excitanţilor termici. 
Caria, la rândul său, în perioada ocultă creștea și se aprofunda. 
Faptul că defectul carios s-a depistat în urma îndepărtării tartrului 
dentar, a făcut posibilă diagnosticarea timpurie, tratarea și restabilirea 
dintelui prin metode și tehnici simple. 
Astfel, igiena profesională a cavității bucale reprezintă, de asemenea, 
și o metodă de diagnosticare a cariei dentare. 
18
ROLUL TARTRULUI DENTAR ÎN APARIȚIA 
AFECȚIUNILOR PARODONTALE
Componentele obligatorii ale depozitelor dentare sunt: endotoxi-
nele, enzimele, factorii hemotoxici și diverse substanțe antigenice cu 
proprietăți de provocare și accelerare a distrucției ţesuturilor parodonta-
le.
Endotoxina este o polizaharidă din peretele bacteriilor gram-poziti-
ve. Ea este capabilă să pătrundă chiar și prin gingia marginală intactă 
(prin șanțul gingival) și să activeze sistemul complementului, ceea ce 
poate fi însoțită de eliberarea enzimelor lizozomale, capabile să afec-
teze țesuturile parodontale. Endotoxinele pot stimula, de asemenea, 
hipersecreția histaminei și heparinei.
Histamina este o amină potențial vasoactivă, ce măreşte permeabi-
litatea vasculară, ceea ce poate duce la apariția hiperemiei și edemului 
gingiilor.
Heparina intensifică efectul de resorbție a endotoxinei 
asuprațesuturilor osos.
Enzimele microbiene se găsesc în cantități mari în conținutul șanțului 
gingival. Ele sunt capabile să distrugă matricea intercelulară a epiteliu-
lui gingival adiacent dintelui, asigurându-se, astfel, pătrunderea micro-
organismelor în țesutul subiacent.
Factorii hemotoxici sunt, de asemenea, produse de microorganismele 
depozitelor dentare; ei sunt capabili să implice leucocitele polimorfo-
nucleare în reacția (de răspuns) de inflamare a țesuturilor parodontale. 
Legătura reciprocă între formarea și dezvoltarea tartrului dentar cu 
afecțiunile țesuturilor parodontale este că, pe fondul unor depozite den-
tare moi considerabile se formează tartrul supragingival neînsemnat, 
care, într-un timp scurt, distruge sanţul dento-gingival și, pătrunzând în 
periodonțiu, duce la formarea tartrului subgingival, care intens se extin-
19
de în profunzime de-a lungul rădăcinii, distrugând aparatul ligamentar 
al parodonțiului, septurile interalveolare și conducând la formarea pun-
gii parodontale, și, ulterior, a pungii osoase. (vz. figura 1)
Prin aceasta, se declanșează apariția și dezvoltarea afecțiunilor paro-
dontale, la început – a gingivitei, care trece treptat în parodontită. 
Fig. 1. Formarea pe fondul unor depozite dentare moi a tartrului supra- și 
subgingival cu distrugerea ulterioară inevitabilă a parodonțiului
20
CORELAREA ETAPELOR DE FORMARE A DEPOZITELOR 
DENTARE CU MODIFICĂRI ALE STĂRII PARODONȚIULUI
Etapa 1. Placa bacteriană. Starea parodonţiului este normală, fără 
modificări patologice. 
Etapa 2. Materia alba. Starea parodonţiului depinde de gradul ex-
primării, locul apăriţiei și caracterul extinderii depozitului dentar; ori 
lipsesc efectele sale asupra țesuturilor parodontale, ori sunt prezente di-
ferite grade de manifestare a gingivitei, inclusiv – inflamația progresivă 
a papilei dentare. 
Etapa 3. Tartrul dentar. Afectează întotdeauna starea parodonţiului, 
de la inflamație, atrofie până la sclerozare, cu diferite grade de distrucţie 
(resorbția septurilor interalveolare și interradiculare). 
Etapa 4. Materia alba cu tartru supragingival neînsemnat (etapa 
inițială de formare a acestuia) nu este însoțită de distrugerea șanțul gin-
gival. Apare gingivita cu inflamarea gingiei adiacente și a papilei gin-
givale, hiperemia și sângerarea lor neînsemnată, pe clișeul radiologic 
– semne de distrucție inițială a vârfurilor septurilor interalveolare. 
Etapa 5. Tartrul supragingival manifest (stadiu de creștere intensi-
vă spre exterior), fără distrugerea șanțului dento-gingival. Se dezvoltă 
gingivita cu semne mai pronunțate de inflamație, hiperemie și cianoză a 
țesuturilormoi peridentare, sângerare gingivală de gradul 1-2. În pofida 
păstrării integrității șanțului dento-gingival, radiologic se determină o 
resorbție progresivă a vârfurilor septurilor interalveolare. 
Etapa 6. Tartrul supragingival manifest cu distrucţia şantului dento-
gingival. Toate manifestările specifice de la etapa anterioară, cu începu-
tul distrugerii șanțului dento-gingival, pătrunderea infecției în periost 
și creșterea tartrului în interior cu extinderea în profunzime de-a lungul 
rădăcinii, începe formarea pungii parodontale. 
21
Etapa 7. Etapa incipientă de formare a tartrului subgingival (etapa 
incipientă de creștere spre interior). Cu cât cantitatea de tartru va fi mai 
mare, cu atât severitatea tuturor manifestărilor va fi mai mare decât în 
cazul anterior. 
Etapa 8. Etapa mijlocie de dezvoltare a tartrului subgingival (etapa 
de creștere manifestă spre interior). Procesele de bază se mută din afară 
în interiorul parodonțiului, se decelează o pungă parodontală profundă 
(4-7 mm), are loc resorbția septurilor interalveolare, iar în procesul re-
spectiv pot fi implicate septurile interradiculare. Poate debuta formarea 
pungii osoase. Tartrul dentar acoperă până la ½ din lungimea rădăcinii. 
Etapa 9. Etapa manifestă de formare a tartrului subgingival (etapa de 
creștere intensă spre interior). Punga parodontală prezintă o profunzime 
mai mult de 7 mm, ajungând chiar până la apexul rădăcinii. Resorbția 
septurilor interalveolare este severă, iar în cazul prezenţei unei pungi 
osoase fundul ei ajunge până la apexul rădăcinei. Cu toate acestea, chiar 
și la această etapă septul interradicular poate rămâne păstrat. Procesul 
se extinde într-una sau mai multe direcții, nu întotdeauna și nu toţi pe-
reţii alveolei sunt implicați, grație cărui fapt dintele mai păstrează timp 
îndelugat stabilitatea sa. Din punga parodontală se elimină un exsudat 
sero-purulent, cantitatea şi caracterul ultimului depinde de intensitatea 
procesului. Tartrul dentar cuprinde mai mult de ½ din lungimea rădăci-
nii, ajunge până la apex, dar nu întotdeauna se răspândeşte circumradi-
cular, ci, de obicei, pe una sau două suprafețe ale rădăcinii. Grosimea, 
dimensiunile și adâncimea amplasării tartrului subgingival depinde de 
mai mulţi factori interni și externi. 
22
AFECŢIUNI INFLAMATORII
ALE ȚESUTURILOR PARODONTALE
Dacă nu se respectă igiena orală, depozitele dentare pot să influențeze 
nefast asupra țesuturilor parodontale și să provoace așa afecţiuni, ca gin-
givita și parodontita.
Gingivita reprezintă o inflamație a gingiilor, care decurge fără a com-
promite integritatea joncţiunii dento-gingivale. 
Simptomele gingivitei: 
• eritemul, edemul și sângerarea lizereului gingival, 
• gingia devine sensibilă și dureroasă, 
• dificultăți în timpul masticaţiei. 
• din cauza edemului șanțul gingival se adânceşte și se formează așa-
numita pungă gingivală.
Gingivita poate fi atât acută, cât și cronică. 
La urmarea unui tratament corespunzător gingivita este complet re-
versibilă. 
Nefiind tratată corect sau defel, gingivita poate trece în parodontită.
Conform H. P. Mueller, stomatolog-parodontolog german, gin-
givita, provocată de placa bacteriană, poate decurge fără pierderea 
atașamentului (şi fără distrucție osoasă), sau – cu desființarea acestuia 
(și distrucție osoasă), însă ea nu comportă un caracter progresiv. 
Caracteristicile gingivitei sunt: 
• placa bacteriană în regiunea lizereului gingival; 
• tumefacția din cauza edemului sau fibrozei, 
• schimbarea la culoare a gingiei în roșu sau albastru-roșu, 
• temperatura ridicată în șanțul gingival, 
• sângerare datorată iritației mecanice, 
• intensitatea sporită a eliminării exsudatului gingival. 
23
Manifestările inflamatorii pot dispărea după îndepărtarea plăcii den-
tare. 
Parodontita, la rândul său, reprezintă o inflamație difuză a tuturor 
țesuturilor parodontale, care se caracterizează prin distrucția progresivă 
a periodonţiului și a osului alveolar (integritatea joncţiunii dento-gingi-
vală este compromisă). 
Parodontita este o afecțiune multifactorială a aparatului de susţinere 
și menținere a dintelui, cauzată de placa bacteriană. 
De regulă, se dezvoltă pe fondul unei gingivite deja existente, cu toa-
te că nu în toate cazurile gingivita v-a trece în parodontită. 
Factorii decisivi pentru debutarea și distrucția ulterioară a 
parodonțiului – sunt, pe de o parte, cantitatea și virulența microorganis-
melor și, pe de altă parte, – factorii de rezistență a organismului (statutul 
imun, ereditatea și prezența factorilor de risc). 
La momentul actual, este general acceptată evidențierea formelor 
cronice și cu evoluție agresivă, care, la rândul său, pot fi localizate (cir-
cumscrise) sau generalizate. 
Forma cronică a afecţiunii poate trece în alta agresivă, de exemplu, 
odată cu înaintarea în vârstă, atunci când imunitatea devine din ce în ce 
mai joasă. 
Manifestările caracteristice parodontitei sunt: 
• hiperemia și edemul gingiei, lizereul gingival de obicei fiind lax; 
• afectarea sulcusului gingival, 
• formarea pungilor dento-gingivale, 
• sângerarea și sensibiliitatea dureroasă a gingiilor; 
• depozite dentare abundente. 
În funcție de severitatea procesului inflamator se observă perturba-
rea funcției masticatorii, înghesuirea dinţilor, mobilitatea lor patologică, 
ocluzii traumatice. 
Radiologic se determină distrugerea septurilor interdentare, fără 
afectarea bazei procesului alveolar și a corpului maxilarelor; septurile 
interdentare au contururi neclare. 
În caz de parodontită se formează pungi parodontale, iar de gradul de 
manifestare a acestora depinde gravitatea afecţiunii. 
24
În formă uşoară punga parodontală constituie 1-2 mm, în cea medie 
– 3-4 mm, iar în cea severă – mai mult de 5 mm. 
Studiile recente au arătat că afecțiunile parodontale pot determina 
apariția unor boli generale grave la pacienţi predispuși. 
S-a constatat că, la creșterea adâncimii pungilor parodontale sporește 
riscul afectării vaselor coronariene, fără o strictă dependență de alți fac-
tori. 
Microorganismele gram-pozitive pot cauza boli cardiovasculare se-
vere: streptococii cavității bucale (în special, S. Sanguis), pot provoca 
sau menține endocardita. 
În 1998, Ziegler și al. au descris posibila interrelație dintre infecțiile 
orale (inclusiv periodontita severă) și accidentele vasculare cerebrale. 
Microorganismele din cavitatea bucală, nas și faringe frecvent pă-
trund în căile respiratorii superioare. 
Frecvent, la pacienţii ce primesc tratament în condiții de spital și cei 
de ambulator, în special la pacienţii gravi, ţintuiţi la pat, cu o igienă 
orală nesatisfăcătoare placa bacteriană servește drept rezervor de agenți 
potențial patogeni ai tractului respirator. 
25
EXAMINAREA PACIENTULUI
La examinare sunt aplicate metode clinice – exobucală și endobu-
cală, precum și diferite metode paraclinice de investigare, obligatoriu 
– cea radiologică, în special - ortopantomografia (O.P.T.).
Examinarea endobucală începe cu o inspecție vizuală a cavității bu-
cale cu oglinda și sonda stomatologică. Se acordă atenție prezenței de-
pozitelor dentare moi şi a tartrului dentar, culorii gingiei, sângerării ei, 
stării coletelor dentare, prezenței/ absenței pungilor parodontale și a ca-
riilor dentare localizate cervical. 
Sondarea
Pentru a determina profunzimea pungilor parodontale și starea lor 
(sângerare, supurație) se recurge la o sondă parodontală. Partea activă a 
unei sonde parodontale se termină bont sau este butonată, - are o bilă la 
capăt cu diametrul de 0,5 mm. Sondele parodontale sunt marcate con-
form scării milimetrice. La examinarea pacienţilor în cadrul studiului 
nostru a fost folosită atât sonda parodontală metalică cu codificare colo-
ră, cât și cea butonată. (vz. figura 2)
Adâncimea pungii parodontale este măsuratăprin următoarea tehni-
că: sonda parodontală se introduce gentil în pungă sau şanţul gingival 
al dintelui examinat. Urmând suprafața anatomică a rădăcinii dentare, 
vârful sondei este deplasat ușor între dinte și gingie până la apariția unei 
rezistențe impuse de ligamentele dento-alveolare. Profunzimea pungilor 
clinice se măsoară pe toate cele patru laturi ale dintelui (distal, vestibu-
Fig. 2. Sonda parodontală unilaterală (РСР2, Hu-Friedy)
26
lar, medial, lingual / palatinal). Cea mai adâncă valoare găsită la fața 
investigată, determină evaluarea finală a examenului. 
Metoda radiologică
Semne radiologice ale depozite-
lor supragingivale sunt umbre re-
marcate pe suprafeţele dentare cu 
contururi neregulate, indicând și o 
posibilă implicare a cimentului. Pe 
clișeele radiologice localizarea tar-
trului nu poate indica cu precizie 
profunzimea pungilor parodontale, 
deoarece depozitele dentare spre 
apical sunt insuficient calcifiate și 
slab vizibile. (vz. figura 3)
În plus, în baza datelor O.P.T. este 
evaluată starea ţesutului osos al pro-
ceselor alveolare, ceea ce este esențial pentru formularea/ stabilirea fi-
nală a diagnosticului. 
Fig. 3. O.P.T.: atrofie orizontală a țesutului 
osos alveolar, denudarea rădăcinilor dentare 
pe 1/3, lipsa unor grupuri izolate de dinți, 
desfiinţarea totală a câtorva coroane dentare.
27
IGIENA PROFESIONALĂ A CAVITĂȚII BUCALE
Scopul efectuării unei igiene profesionale a cavităţii bucale este 
profilaxia şi tratamentul afecţiunilor ţesuturilor dure dentare şi a 
mucoasei bucale.
Igiena profesională a cavităţii bucale este un element-cheie al 
profilacticii și tratamentului de bază al afecțiunilor parodontale, şi 
reprezintă în sine un complex de măsuri terapeutice care vizează 
profilaxia cariilor dentare și afecţiunilor parodontale, sau soluţionează 
o patologie dentară și parodontală oarecare, prin îndepărtarea mecanică 
de pe toate suprafeţele dentare, din şanţul gingival, pungile parodontale, 
a eventualelor depuneri supragingivale şi subgingivale, cu ulterioara 
şlefuire a suprafaţelor ţesuturilor dure.
Curăţirea superficială, deficitară a depunerilor de pe suprafeţele 
dentare nu numai că nu conduce la rezultatele aşteptate, dar poate şi 
agrava evoluţia patologiei parodontale existente.
Diferenţa dintre igiena profisională şi cea individuală a cavităţii 
bucale constă în faptul că în cazul primei toate măsurile curative sunt 
efectuate de către medicul-stomatolog.
Igiena profesională a cavităţii bucale constă din: 
a) detartrajul profesional (îndepărtarea tartrului dentar prin diverse 
metode și tehnici) ; 
b) igienă individuală controlată a cavității bucale (evaluarea indicilor 
de igienă a cavității bucale, popularizarea cunoștințelor stomatologice 
cu motivarea pacientului în vederea urmăririi procedurilor profilactice, 
selectarea metodelor individuale și a mijloacelor de igienă a cavității 
bucale, controlul eficienței măsurilor igienice); 
c) utilizarea remediilor mineralizante. 
28
Indicații pentru igienizarea profesională
a cavității bucale:
1. Prezența supragingival, subgingival, în zona de contact al smalţu-
lui dentar a unor depozite dentare mineralizate; 
2. Tratarea profilactică şi curativă a afecţiunilor acute şi cronice ale 
parodonţiului marginal (de ex. parodontita cronică generalizată și loca-
lizată, cu diferite grade de severitate; parodontită rapid progresivă etc.), 
dar şi a mucoasei orale; 
3. Pregătirea câmpului operator în vederea efectuării de extracţii den-
tare; 
4. Dinţi înghesuiţi; 
5. Tratament stomatologic complex, în special intervenţii chirurgica-
le parodontale, pentru efectuarea ulterioară a unor tratamente ortodonti-
ce şi protetice, pentru descoperirea şi tratarea cariilor dentare ascunse 
sub depozitele de tartru etc.; 
6. Igiena orală zilnică nesatisfăcătoare. 
Metode de îndepărtare a depozitelor dentare
Detartrajul se face cu ajutorul următoarelor metode:
• Chimică (medicamentoasă).
• Mecanică (manuală sau electromecanică (asistată de mașină)). 
• Fizică – folosind aparataj sonic și ultrasonic, precum și utilizarea 
sistemelor aer-abrazive (de sablare) («Air-Flow», EMS; «Profyflex», 
Kavo; «Air-Max», Satelec). 
• Combinat. 
Etapele de igienizare profesională a cavității bucale
Prelucrarea antiseptică a cavității bucale
Irigarea cavităţii bucale a pacientului cu soluții antiseptice: clorhexi-
dină de 0,05% sau furacilină de 0,02% etc. Materia alba este îndepărtată 
cu ajutorul unei pense, cu branșele căreea se fixează o meşă de bumbac 
îmbibată în soluție de peroxid de hidrogen de 3%. 
Se prelucrează, de obicei, nu mai mult de 3-4 dinți.
29
Anestezie
Stomatologul alege modul și metoda de anesteziere în dependenţă de 
starea țesutuilor parodontale, prezența hipersensibilității țesuturilor den-
tare dure, statutul somatic general al pacientului, toleranța la anestezice, 
caracterul și volumul intervențiilor. 
Mai des este utilizată metoda topică cu folosirea soluţiei de lidocaină 
de 10%. 
Igiena profesională include în sine:
1. Motivarea pacientului către tratament. Odată cu stabilirea 
diagnosticul bolii, medicul-stomatolog trebuie să-l informeze despre 
acesta pe pacient, sa-i explice cauza afecţiunii, şi într-un mod accesibil 
să-i expună esenţa schimbărilor patologice produse. 
Mai apoi, este necesar să i se aducă la cunoştinţă pacientului planul 
tratamentului propus.
Dacă pacientul este conştient de problema propriei sănătăţi, şi va 
lua o decizie pozitivă cu privire la începutul tratamentului, el în mod 
conştient şi cu încredere va urma toate recomandările medicului.
Cooperarea între medic şi pacient la toate etapele de tratament este 
cheia pentru o însănătoşire cu succes.
Se efectuează examenul minuţios al pacientului, stabilirea diagnos-
ticului. 
În mod obligatoriu, medicul informează pacientul și explică legătura 
dintre placa bacteriană, carie și boală parodontală. 
Fiecare persoană care a solicitat tratament odontostomatologic tre-
buie să beneficieze de un program de instruire în vederea combaterii 
plăcii bacteriene, asigurarea menţinerii sănătăţii parodontale la pacienţii 
cu parodonţiu indemn şi prevenirea recidivelor la cei vindecaţi, printr-o 
terapie eficientă. 
O importanţă deosebită revine convingerii pacientului asupra necesi-
tăţii întreţinerii dinţilor într-o stare perfectă de curăţire, ceea ce este din 
ce în ce mai apreciat în practică, fiind denumită „motivaţie”.
30
2. Corecţia igienei individuale a cavităţii bucale reprezintă în sine 
o explicare amănunţită a importanţei îndepărtării şi a cauzelor bolilor 
dentare – si anume a plăcii dentare microbiene.
Se explica amănunţit modul de curăţire a dinţilor, care este indicat 
pacientului respectiv, reieşind din afecţiunea acestuia. Pentru a deprinde 
o igienă corectă, pacientul trebuie să fie temeinic instruit în acest sens de 
către medicul stomatolog sau de igienistul stomatolog.
O bună igienă poate fi menţinută prin periaje zilnice (efectuate 
manual sau electric), cu o periuţă de dinţi de bună calitate în asociere 
cu paste dentifrice (fig. 40). Deaceea, medicul dă indicaţii cu privire la 
alegerea și utilizarea individualizată a mijloacelor de îngrijire a cavităţii 
bucale: alege o periuţă de dinţi potrivită, dă sfaturi referitor la alegerea şi 
utilizarea pastei de dinţi, iar în caz de necesitate - alege şi alte mijloace 
auxiliare de igiena (fire, perii, soluţii pentru gargară, etc.), precum şi 
instructează amănunţit pacientul cum să folosească corect toate acestea.
Pacientul trebuie atenţionat că periajul trebuie să îndepărteze nu numai 
resturile alimentare, ci şi placa bacteriană, aderentă de dinţi, deoarece 
aceasta este agentul cauzal al inflamaţiei gingivale. Pentru a-l convinge, 
se va proceda la colorarea plăcii bacteriene cu o soluţie revelatoare şi ise vor arăta în oglindă depozitele de placă de pe dinţii săi.
Se efectuează periajul de control al dinţilor cu scopul de a corecta și 
consolida abilitățile de igienă individuală.
Instructajul trebuie să decurgă într-un mod prietenos, pe înţelesul 
unui pacient care nu cunoaşte terminologia medicală specifică. 
3. Îndepărtarea depunerilor dentare supra- şi subgingivale – pentru 
asigurarea unei igiene optime a cavităţii bucale şi crearea condiţiilor de 
curăţire a dinţilor medicul-stomatolog trebuie să îndepărteze depunerile 
dentare supra- şi subgingivale. Sistematizarea şi orinduirea acţiunilor de 
îndepărtare a depunerilor dentare reprezintă cu succes calitatea metode 
/ tehnicii.
Marimea plăcii dentare reprezintă însăşi cantitatea depunerilor în 
cavitatea bucală. Cu toate acestea, este obligatoriu curăţirea fiecarei 
hemiarcade, fără a fi scăpat vreo suprafaţă a dinţilor. Consecutivitatea 
efectuării nu contează. Important e ca nici o suprafaţă a dintelui sau 
31
a rădăcinii să nu fie “uitată”. doar în astfel de condiţii metoda/tehnica 
poate da rezultate benefice maxime.
4) Lustruirea suprafeţei dintelui şi formularea recomandărilor este 
metoda/tehnica ce încheie îndepărtarea tartrului dentar. Se face prin 
lustruirea suprafeţelor dentare şi îndepărtarea completă a depunerilor 
colorate cu ajutorul unor periuţe moi acţionate mecanic sau cupe de 
cauciuc.
Criteriul de control al calităţii curăţirii profesionale a dinţilor este 
senzaţia unor suprafeţele dentare netede, pe care o simte pacientul după 
efectuarea lustruirii. Utilizarea preparatelor ce conţin fluor se face în 
urma evaluării prezenţei sau absenţei hipersensibilităţii ţesuturilor dure 
dentare şi a gradului de inflamaţie a gingiei marginale.
5) Controlul igienei cavităţii bucale în timpul tratamentului se face 
cu scop de a dezvolta la pacient deprinderile igienei personale. Astfel, se 
recurge la metoda periajului de control. 
În acest scop, dinţii pacientului sunt colorați (prin badijonare) cu 
soluţii revelatoare (soluţie Lugol, albastru de metilen, iodură de potasiu 
de 3% etc.) și se determină, cel mai frecvent, următorii indici de igienă 
și parodontali: indicele nevoilor de tratament parodontal comunitar, 
indicele papilar-marginal-alveolar, indicele de igienă orală simplificat. 
Pentru aprecierea eficacităţii periajului sunt comparate rezultatele 
indicilor de igiena inainte şi după periaj. 
Pacientul se spală pe dinţi și apoi, din nou, se determină valorile in-
dicilor respectivi.
Pentru a evalua eficacitatea periajului dentar, se compară valorile in-
dicilor de igienă și parodontali înainte și după curăţire. 
Cu ajutorul unei oglinzi, pacientului îi sunt demonstrate zonele unde 
placa nu a fost eliminată în timpul curățirii recente. Respectiv, se explica 
repetat manevrele de periaj pe pe model și în cavitatea bucală. Se fac re-
comandari cu privire la periaj în cavitatea bucală cu ajutorul: aţeidentare 
şi periuţelor de dinţi speciale.
În desfăşurarea curăţirii profesionale medicul-stomatolog trebuie să 
se conduca conform urmatoarelor principii de bază:
►O atitudine deosebita pentru ţesutul gingival şi a dinţilor;
32
►mişcarea instrumentului bine determinată sub controlul vizual.
► îndepărtarea completă a tuturor fragmentelor din punga parodontală 
cu ulterioara lustruire a suprafeţelor deja prelucrate.
Frecvenţa de vizite pentru curăţire profesională a dinţilor este 
determinată strict individual şi depinde de mulţi factori (starea ţesuturilor 
parodontale, etapele de tratament, prezenţa unei boli concomitente sau a 
altor procese inflamatorii în cavitatea bucală, funcţionalitatea glandelor 
salivare, etc). 
Detartrajul se poate efectua cu instrumentar special fabricat, manual 
şi mecanic.
Există patru modalităţi de a îndepărta placa dentară:
► mecanică (de mână, maşină)
►cu ultrasunete
►prin aer,
► chimică,
► combinată.
La următoarele vizite este repetat periajul, cu evaluarea competențelor 
pacientului. După aceasta pacientul este informat despre planul de tra-
tament și motivat pozitiv pentru respectarea regulilor de igienă orală, 
convingându-l că îngrijirea minuţioasă și corectă a cavităţii bucale este 
o procedură profilactică și terapeutică auxiliară eficientă. 
Revelatori de placă
Din a.1930 și până azi au fost propuse și pe larg folosite diferite sub-
stanţe care colorează placa bacteriană, denumite revelatori, fiindcă pun 
în evidenţă depozitele de placă inaparente la examenul clinic.
Cele mai folosite în acest scop sunt preparatele sub formă de soluţii 
şi tablete.
Aplicate imediat după periajul dinţilor, ele colorează placa reziduală, 
permiţând pacientului să-şi perfecteze tehnica de periaj şi medicului să 
evalueze abilitatea pacientului în privinţa controlului plăcii bacteriene. 
Soluţiile se recomandă să fie folosite în cabinetul stomatologic, iar ta-
bletele - la domiciliu.
Soluţiile cele mai folosite sunt cele pe bază de iod şi fuxină, iar table-
tele utilizate sunt pe bază de eritrozină. 
33
INDICI UTILIZAŢI ÎN CADRUL
IGIENIZĂRII PROFESIONALE A CAVITĂȚII BUCALE
Realizarea unor diagnostice și tratamente conform cerințelor moder-
ne, dar și a unor cercetări ştiinţifice sau articole de specialitate obligă la 
utilizarea adecvată și corectă a unor indici consacraţi și acceptaţi. 
Glosar 
Termen Reprezintă
Calibrare stabilirea de criterii pe baza cărora se efectuează examinarea paci-
enţilor de către toţi examinatorii, în scopul obţinerii standardizării 
înregistrărilor, cu un grad înalt al validităţii.
Epidemi-
ologie
studiul relaţiilor stabilite între diverşi factori etiologici care determină 
distribuţia şi frecvenţa diferitelor boli în comunităţile umane. repre-
zintă studiul stărilor de sănătate şi de boală la nivel populaţional.
Incidenţa numărul de cazuri noi, apărute într-un anumit interval de timp şi 
pentru o anumită boală.
Prevalen-
ţa
numărul total de cazuri, dintr-o anumită condiţie sau boală, exis-
tente la un moment dat la nivelul unei populaţii.
Indice exprimarea în valori numerice a observaţiilor clinice.
Acurate-
ţea
capacitatea unui indice, sau a unei anumite proceduri de testare, de 
a realiza măsurători corecte, în orice condiţii sau în orice moment.
Validita-
tea
capacitatea unui indice, sau a unei anumite proceduri de testare, de 
a măsura doar ceea ce se doreşte a fi măsurat.
Studiu pi-
lot
studiul planificat, efectuat pe un număr redus de indivizi din co-
munitatea cercetată, şi prin care testăm un instrument, un chestio-
nar sau o anchetă.
D i n ţ i i 
Ramfjord
dinţii utilizaţi în cadrul anumitor studii epidemiologice efectuate 
asupra bolilor parodontale. Ei sunt: molarii unu, maxilari dreapta şi 
mandibulari stânga, premolarii unu, maxilari stânga şi mandibulari 
dreapta, incisivii centrali, maxilari stânga şi mandibulari dreapta.
În continuare prezentăm clasificarea indicilor parodontali conform 
Şcolii europene și sunt trecuți în revistă cei mai frecvent aplicați, ca 
metode de cuantificare, indici parodontali la examinarea pacienților cu 
depozite dentare.
34
Şcoala europeană foloseşte şi clasifică indicii parodontali în:
A. Indici gingivali
1. Indicele PMA
2. Indicele gingival - IG
3. Indicele de sângerare papilară - SBI
4. Indicele de sângerare papilară - PBI
B. Indici de placă
1. Indicele de placă - Pl I
2. Indicele de igienă orală - OHI
3. Indicele de placă aproximală - API
C. Indici parodontali
1. Indicele parodontal - PI
2. Indicele de boală parodontală - PDI
D. Indici de tratament
1. CPITN - Indicele nevoilor de tratament parodontal comunitar
INDICE AL NEVOILOR DE TRATAMENT PARODONTAL 
AL COMUNITĂŢII
(eng. Community periodontal index of treatment needs - CPITN (Federaţia Den-
tară Internaţională şi Ainamo ş.a.))
Arcadele dentare sunt convențional împărțite în 6 părți (sextanți), in-
cluzând următoriidinți: 17/14 13/23 24/27 34/37 43/33 47/44.
Sextantul este examinat, dacă în el sunt prezenți doi sau mai mulți 
dinți funcţionali (un dinte funcţional - se referă la faptul că el nu are 
indicaţie de extracţie). În cazul în care există doar un dinte funcţional 
într-un sextant, acesta este inclus în sextantul adiacent, iar sextantul dat 
este exclus din examen. Sextantul care prezintă un singur dinte, sau este 
fără dinţi, este înregistrat în formular cu X.
La populația adultă, începând cu vârsta de 20 de ani, în total sunt 
examinați 10 dinți index: 17/16 26/27 47/46 11/31 36/37.
Examenul se efectuează, folosind sonda parodontală OMS, cu vârf 
rotunjit, care permite depistarea depozitelor dure şi evaluarea adâncimii 
corecte a pungilor parodontale, fără risc de supraestimare a adâncimii lor.
35
Obiectivele sondării parodontale sunt de a determina:
► adâncimea pungilor parodontale, 
► sângerarea, 
► prezenţa depozitelor tartrice. 
La sondare, presiunea aplicată nu va depăşi 15-25 g şi nu va provoca 
durere. Se va urmări zona colorată a sondei, prin care evaluăm adânci-
mea pungilor parodontale examinate.
La examinarea fiecărei perechi de molari se ia în considerare și se 
înregistrează doar un singur cod, care caracterizează starea cea mai rea. 
Pentru persoanele sub varsta de 20 ani (între 7 şi 19 ani), în timpul an-
chetei epidemiologice în cadrul fiecărui sextant se examinează câte un 
dinte din cei mai informativi, obişnuit molarii de şase ani, incisivul cen-
tral drept maxilar şi cel stâng mandibular: 16, 11, 26, 36, 31, 46
COD 1: sângerare observată în timpul sau după sondare. 
 NB!!!: se pot produce hemoragii imediat sau 
 peste 10-30 de sec. din momentul sondării.
COD 2: tartru sau alți factori retentivi pentru placă (margini debor-
dante ale obturației etc.), vizibili sau constatați la sondare.
COD 3: pungă patologică cu o adâncime de 4 sau 5 mm (marginea 
gingiei se află în zona neagră a sondei sau marcajul de 3,5 mm este as-
cuns vederii, fiind inserat în pungă).
Cod 4: pungă patologică cu o adâncime de 6 mm sau mai mult (mar-
cajul de 5,5 mm sau zona neagră a sondei este ascunsă vederii, fiind 
inserat în pungă).
COD X: atunci când în sextant este prezent un singur dinte sau el 
lipsește defel (molarii de minte se exclud, cu excepția cazurilor când 
aceștia sunt pe locu cuvenit molarilor secunzi).
Pentru a determina necesitatea tratamentelor parodontale, grupurile 
de populație sau pacienții aparte pot fi raportați la categorii corespun-
zătoare, fiind clasificați în baza criteriilor (specificați mai jos) în patru 
grupe de nevoi de tratament, în funcţie de cel mai mare scor înregistrat 
la examenul clinic:
0: Codul 0 (sănătos) sau X (exclus) pentru toți cei 6 sextanți înseam-
nă că nu este necesar tratament parodontal.
36
1: COD 1 sau mai mare indică faptul că pacientul respectiv necesită 
instruire cu privire la controlul plăcii dentare pentru a îmbunătăți starea 
de igienă a cavității bucale. 
2: a) COD 2 sau mai mare indică necesitatea realizării unui detartraj, 
planării radiculară, inclusiv eliminării iatrogeniilor și a factorii care con-
tribuie la retenția plăcii bacteriene. În plus, pacientul respectiv trebuie 
instruit privitor la igiena cavității bucale.
b) COD 3 indică necesitatea igienizării profesionale a cavității orală, 
dar și un tratament parodontal complex, care poate include terapie chi-
rurgicală, detartraj, chiuretaj şi planare radiculară, - măsuri care reduc 
de obicei inflamația si reduc adâncimea pungii parodontale până la va-
lori egale sau mai puțin de 3 mm. 
3: Sextantul cu COD 4 poate fi uneori tratat cu succes prin chiu-
retaj adânc și igienă orală adecvată. În alte cazuri, acest tratament nu 
funcționează, și atunci este necesar un tratament complex.
Prevalența și intensitatea bolilor parodontale la o populație este esti-
mată conform rezultatelor investigării adolescenților de 15 ani.
Înregistrarea rezultatelor CPITN-ului pentru grupul populaţional se 
poate face variat:
- nevoile de tratament pot fi înregistrate ca număr sau ca procent al 
subiecţilor cuprinşi în fiecare categorie de tratament necesar;
- se poate evidenţia, pe grup, numărul mediu al sextanţilor ce prezintă 
sângerare, tartru şi pungi parodontale de adâncime medie sau mare,
- pentru o identificare mai uşoară a priorităţilor unei comunităţi, re-
zultatele pot fi prezentate divers:
• nici un sextant nu necesită tratament parodontal;
• 1 sau 2 sextanţi au primit coduri de 1, 2, 3 sau 4;
• 3 sau 4 sextanţi au primit coduri de 1, 2, 3 sau 4;
• 5 sau 6 sextanţi au primit coduri de 1, 2, 3 sau 4.
INDICELE GINGIVAL PMA
(Papillary-Marginal-Attached Gingival Index)
Pentru a evalua gravitatea inițială a gingivitei, precum și pentru în-
registrare ulterioară a dinamicii procesului morbid se utilizează indi-
37
cele papilar-marginal-alveolar (PMA). Sunt propuse variate modificări 
ale indicelui respectiv, dar, în practică, cel mai des este aplicat indicele 
PMA conform Schour şi Massler (1947) sau în varianta modificată Par-
ma (1960).
Conform lui Massler (1969), indicele gingival PMA se bazează pe 
conceptul că progresia inflamaţiei este un indicator de severitate a afec-
tării gingivale. Inflamaţia gingivală porneşte de la papilă (P), se conti-
nuă cu marginea gingivală (M) şi, dacă progresează, ea va interesa şi 
ţesuturile gingivale ataşate (A) (inserţia epitelială).
Evaluarea indicelui gingival PMA vizează cuantificarea severității 
inflamaţiei acestor trei elemente pe o scară de la 0 la 4, și este realizată 
conform următoarele coduri și criterii
Coduri de evaluare a indicelui gingival PMA:
0 - ţesut normal, lipsa inflamației;
1 - inflamație prezentă doar la papila interdentară (P), semnele clasi-
ce fiind tumefierea, congestionarea şi pierderea discretă de contur;
2 - inflamație moderată a gingiei marginale (M), cu tumefiere, con-
gestie, modificare de contur (rotunjire) a papilei interdentare şi a margi-
nii gingivale libere, cu tendinţă de sângerare gingivală la palpare;
3 - inflamaţie gingivală alveolară (A) severă (vz. Fig. 19), cu modifi-
cări manifeste de formă şi volum, cu apariţia de pungi gingivale, secreţie 
şi sângerare.
4 - inflamaţie foarte severă, cu ulceraţii şi pusee de gingivită acută 
ulcero-necrotică.
Acest indice poate fi utilizat atunci când efectuăm examenul general 
al cavităţii bucale - sau putem limita examinarea doar la nivelul dinţilor 
frontali.
Indicele gingival PMA se calculează conform formulei: 
 
PMA = suma scorurilor x 100%
 3 x numărul de dinți examinaţi
Numărul afectărilor gingivale papilare, marginale sau ale inserţiei 
epiteliale se înregistrează separat.
38
Numărul de dinți (la prezența integrității păstrate a arcadelor dentare) 
este luat în considerare în funcție de vârstă
- la 11 ani - 24 dinți;
- la 12-14 ani - 28 dinți;
- de la 15 ani în sus - 30 dinți.
N.B. !!! În cazul când există dinți lipsă, se împarte la numărul de dinți 
prezenți în cavitatea orală.
În normal, indicele gingival PMA este egal cu 0. Cu cât valoarea 
numerică a indicelui este mai mare, cu atât mai gravă este intensitatea 
gingivitei.
Criteriile de evaluare a indicelui gingival PMA:
30% sau mai puțin - gingivită ușoară;
31-60% - gingivită de gravitate medie;
61% și mai mult - gingivită gravă.
Acurateţea acestui indice depinde de abilitatea examinatorului de a 
diferenţia zonele afectate de cele neafectate, şi de a aprecia severitatea 
leziunilor.
INDICELE DE IGIENĂ ORALĂ SIMPLIFICAT - O.H.I.-S 
(Simplified oral hygiene index - The Green and Vermillion Index)
Propus de Green şi Vermillion în 1960 şi modificat în 1964, are drept 
obiectiv evaluarea prezenţei a doi factori etiologici: placa şi tartrul den-
tar. Reprezintă însumarea indicelui de placă (Simplified Debris Index - 
DI-S) şi a indicelui de tartru (SimplifiedCalculus Index - CI-S), iar cele 
două scoruri pot fi folosite separat sau combinat în cadrul indicelui de 
igienă orală simplificat - OHI-S.
Indicele de igienă orală simplificat (OHI–S) permite evaluarea sepa-
rată a depozitelor moi şi a celor dure, prezente pe suprafeţele vestibulare 
sau orale a 6 dinţi de pe ambele arcade, câte un dinte pentru fiecare 
sextant: 16, 11, 26, 31 - suprafețele vestibulare; 36, 46 - suprafețele lin-
guale. Sunt examinate numai suprafeţele dentare ale dinţilor permanenţi 
complet erupţi (care au atins planul de ocluzie) şi sunt excluşi dinţii re-
39
stauraţi protetic sau cei cu pro-
cese carioase profunde, a căror 
parte coronară este redusă ca 
înălţime. (vz. figurile 4,5)
Suprafaţa dentară examinată 
se întinde de la un punct de con-
tact la celălalt, fiind examinate 
feţele vestibulare sau cele orale 
până la mijlocul feţelor aproxi-
male ale dintelui examinat. În 
cazul în care unul dintre dinţii 
nominalizaţi este absent, se poa-
te apela la al doilea sau chiar la 
al treilea molar, iar în cazul inci-
sivilor, la incisivul vecin.
Cuantificarea depozitelor 
dentare poate fi realizată vi-
zual sau prin soluție de colora-
re (Schiller-Pisarev, magenta, 
eritrozină), prin palparea sau 
răzuirea suprafeţelor coronare 
examinate cu sonda, extinzând 
examinarea până la nivelul 
punctelor de contact ale feţelor 
coronare aproximale, și efectu-
ându-se inclusiv subgingival.
Calculul indicelui de igienă 
orală simplificat, O.H.I.-S, este 
compus din valorile obținute 
pentru fiecare componentă a indi-
celui, cu împărțirea la numărul de 
suprafețe examinate și sumarea 
ulterioară a celor două valori.
Fig. 4. Indicele OHI-S: sunt luate în 
considerare 6 suprafeţe dentare; dinţii 
sunt numerotaţi în sistemul ADA, pentru 
feţele orale, şi în sistemul internaţional, 
pentru cele vestibulare. După Esther M. 
Wilkins, în Clinical Practice of the Den-
tal Hygienist, Ninth Edition, 2005.
Fig. 5. Scorul indicelui de tartru. 
40
Calcularea indicelui de placă simplificat (DI-S) cât şi a aceluia de 
tartru (CI-S) se fac astfel:
• împărţim suma tuturor scorurilor obţinute pentru fiecare dinte în 
parte la 6 (numărul de sextanţi).
• rezultatul este cuprins între 0 şi 3, interpretarea scorurilor fa-
cându-se după cum urmează în tabelă:
Tabela 1. Coduri și criterii de cuantificarea depozitelor moi și dure
Depozite moi (D.M.) Tartru dentar(T.D.)
Semne Cod Semne Cod
D.M.nu sunt prezente 0 T.D. nu este prezent; 0
D.M.nu acoperă mai mult de 
treimea cervicală a dintelui 
examinat, sau sunt prezente 
discromii extrinseci maro 
(orice cantitate);
1 T.D. supragingival acoperă 
parţial treimea cervicală a 
dintelui examinat;
1
D.M.acoperă mai mult de 
treimea cervicală a dinţilor 
examinaţi;
2 T.D. supragingival acoperă mai 
mult de treimea cervicală, dar 
mai puţin de 2/3 din suprafaţa 
expusă a dintelui examinat;
2
D.M.acoperă mai mult de 
2/3 din suprafaţa coronară a 
dintelui examinat (fig. 3.6).
3 T.D. supragingival acoperă 
mai mult de 2/3 din suprafeţele 
dentare expuse.
3
Tabela 2. Interpretarea rezultatelor de cuantificare a depozitelor moi și dure
Valoarea 
indicelui de placă 
simplificat (DI-S) 
și de tartru (CI-S)
Evaluarea 
indicelui de placă 
simplificat (DI-S)
Valoarea indicelui 
de igienă orală 
simplificat - 
O.H.I.-S
Evaluare O.H.I.-S
0 excelent 0 excelent
0,1-0,6 bine 0,1-1,2 bine
0,7-1,8 satisfăcător 1,3-3,0 satisfăcător
1,9-3 nesatisfăcător 3,1-6 nesatisfăcător
Indicele de igienă orală simplificat, OHI-S, se poate calcula şi pe gru-
puri populaţionale, suma scorurilor individuale obţinute împărţindu-se 
la numărul total al indivizilor grupului examinat.
41
DIVERSITATEA METODELOR 
(MEDICAMENTOASĂ, MANUALĂ ȘI FIZICĂ)
DE ÎNDEPĂRTARE A DEPOZITELOR DENTARE
Detartrajul reprezintă manopera 
stomatologică prin care tartrul şi im-
plicit placa dentară, supra- şi subgin-
gival, se îndepărtează de pe suprafeţe-
le dentare (naturale sau artificiale).
În cursul tratamentului preliminar, 
care se desfăşoară în câteva săptă-
mâni, se combate inflamaţia parodon-
ţiului prin suprimarea factorilor de 
iritaţie locală, după care pacientul este 
instruit în vederea efectuării unui bun 
control al plăcii bacteriene. Un rol im-
portant, esenţial chiar în combaterea 
inflamaţiei parodontale, revine îndepărtării depozitelor dentare detar-
trajului supra- şi subgingival, care poate fi realizat prin metoda medica-
mentoasă, mecanică sau fizică (sonică, ultrasonică, Air-Flow). 
Deși, cea mai eficientă metodă de 
detartraj este cea combinată, care îm-
bină avantajele celor trei metode sus-
menționate. 
La prima etapă este realizată meto-
da chimică, care este indicată în cazul 
unor dinţi cu depozite dentare strâns 
aderente și a celor mobili. 
Apoi preparatele sunt îndepărtate 
cu o meşă de bumbac sau prin irigare, 
și se trece la a doua etapă - detartrajul 
propriu-zis. Se efectuează cu ajutorul 
Fig. 6. Detartrajul efectuat cu 
ajutorul instrumentelor de mână 
Fig. 7. Detartrajul efectuat cu 
ajutorul scalerului ultrasonic
42
instrumentelor de mână (metoda mecanică) şi al celor sonice, ultraso-
nice, Air-Flow (metoda fizică), în cazul când acestea există în dotarea 
cabinetului.
Prin detartrajul supragingival sunt îndepărtate depozitele de tartru de 
la nivel coronar, în timp ce prin detartrare subgingivală şi planare radi-
culară, se îndepărtează concreţiunile tartrice şi placa dentară aferentă, 
inclusiv straturile de cement radicular moale. Pe această cale se obţin 
suprafeţe dentare netede şi lustruite, care în lipsa spinelor iritative, placă 
şi tartru dentar, permit ameliorarea stării de sănătate sau chiar vindeca-
rea ţesuturilor parodontale afectate.
Detartrajul, ca intervenţie de graniţă între ţesuturile dure dentare şi 
moi parodontale, determină sângerare, motiv pentru care el este consi-
derat o procedură chirurgicală. El impune adoptarea unei atitudini me-
dicale preventive, mai ales în cazul pacienţilor cu boli generale precum: 
cei cu reumatism poliarticular acut, cu boli congenitale de inimă, cu pro-
teze cardiace, valvulare, articulare etc., cu endocardită sau alte boli, care 
obligă la antibioterapie preventivă, pentru a contracara efectele bacteri-
emiei şi deci acutizarea respectivelor afecţiuni generale.
Îndepărtarea depozitelor dentare cu ajutorul instrumentelor de mână 
este folosită la pacienţii, cărora le este contraindicată metoda cu ajutorul 
aparatajului (în cazul în care pacientul este bolnav de epilepsie, diabet 
zaharat în formă severă, osteomielită și alte boli). 
Instrumentele stomatologice de mână au o variabilitate mai mare, 
decât ansele dispozitivului ultrasonic, dar îndepărtarea strict manuală a 
depozitelor dentare este traumatizantă pentru smalț, deaceea cu ajutorul 
lor se îndepărtează doar depozitele masive din spațiile interdentare etc, 
ceea ce prevede crearea unui unghi oarecare între instrument și suprafață 
prelucrată, și ținerea sub controlul tactil de către medicul stomatolog. 
Cea mai mare parte a volumului de lucru este efectuată prin a treia 
metodă – cea sonică sau ultrasonică.
Detartrajul reprezintă o procedură care trebuie efectuată periodic, 
prin care tratăm sau prevenim bolile parodontale şi care presupune o 
muncă minuţioasă, dificilă, care comportă multă atenţie, răbdare şi con-
ştiinciozitate.
43
METODA CHIMICĂ (MEDICAMENTOASĂ) DE ÎNDEPĂR-
TARE A DEPOZITELOR DENTARE
Această metodă este indicată în cazul 
îndepărtării depozitelor dentare minerali-
zate ferm atașate și a dinţilor cu mobilita-
te sporită. 
Pe suprafață tartrului dentar, pentru a-l 
ramoli, se aplică pe timp de 30-60 de se-
cunde substanţe medicamentoase (de ex., 
în practica noastră - Polident nr.1, în ca-
zuri rebele - vagotil). (vz. figura 8)
Apoi acesteadin urmă se îndepărtează 
cu o meşă de bumbac sau prin irigație, și 
se trece la a doua metodă – cea mecanică sau fizică. 
Inhibitorii chimici de placă şi tartru.
Ținem să menționăm că metoda chimică are și o orientare profilactică, 
oferind o posibilitate reală de a folosi o bogată gamă de medicamente 
pentru a preveni și a combate în mod eficient formarea depozitelor 
dentare, sau a facilita curățirea intensă și albirea 
cruțătoare a dinților, întărirea și restabilirea 
smalţului dentar. În ultima vreme sunt recomandate 
şi diferite preparate cu acţiune inhibitorie asupra 
microorganismelor plăcii bacteriene. 
De-a lungul timpului s-au propus spre utilizare 
mai mult de 100 de agenţi chimici antiplacă: 
fluorurile, clorhexidina, alexidina, listerina, 
kanamicina, spiramicina, penicilina, vancomicina, 
metronidazolul, ureea, ricinoleatul de sodiu, unele 
enzime, săruri. (vz. figura 9)
Fig. 9. Ape de gură 
„Listerină“, „Roma-
zulan“
Fig. 8. Pastă de lustruire 
„Polident“nr.1, utilizată pen-
tru ramolirea tartrului dentar
44
METODA MECANICĂ (MANUALĂ) DE
ÎNDEPĂRTARE A DEPOZITELOR DENTARE
Primele instrumente de mână pentru înlăturarea depunerilor dentare 
au apărut în secolul VII, şi în XIX - începutul secolului al XX - a fost 
dată o descriere detaliată.
În prezent, instrumentele pentru curăţirea profesională a depunerilor 
dentare sunt într-o varietate mare se deosebesc prin structura, a 
indicatiilor, şi regulelor de functionare.
Succesul igienei profesionale se bazează pe utilizarea corectă a 
instrumentelor. Pentru a face acest lucru în activitatea clinică se utilizează 
pe scară largă, o gamă diversă de instrumente de mână, numite scalere 
(din limba engleză Scale - a curăţa, a racla).
Clasificarea instrumentelor parodontale pentru detectarea şi 
îndepărtarea depozitelor dentare
La detartrajul supragingival manual se utilizează în principal, detar-
troare şi chiurete, iar pentru cel subgingival (şi surfasaj) se recurge la 
chiurete universale și/sau cele zono-specifice (vz. Anexa 1, p.49, figurile 
1.1-1.8).
Clasificarea instrumentelor parodontale, utilizate la detectarea şi 
îndepărtarea depozitelor dentare 
A. Instrumentar de consultaţie şi explorare:
• sonda parodontală gradată; 
• sonda parodontală recomandată de OMS;
• sonda exploratorie.
B. Instrumentar de pregătire a câmpului operator şi de anestezie.
C. Instrumentar pentru detartraj manual, îndepărtarea ţesutului de 
45
granulaţie, şi chiuretaj radicular reprezentat de:
• clasice (gheara sau foaia de mirt, instrumentele trapezoidale şi 
chiuretele, frezele pentru detartraj); şi
• moderne (seceri, săpăligi, răzușe sau pile subgingivale, daltă şi 
chiurete, inclusiv Gracey).
D. Instrumentarul pentru netezirea şi lustruirea suprafeţelor dentare 
(cupe/pâlnii de cauciuc, perii rotative, benzi abrazive şi de lustruit).
Un set de detartraj este compus, de regulă, din şapte instrumente:
• O sondă de parodontometrie;
• un scaler de igienizare (sau o seceră de detartraj);
• cinci chiurete parodontale curative (frecvent tip Gracey).
Procedee, tehnici și etape de lucru cu instrumente de mână:
1. Priza instrumentului poate fi:
• tip “creion” (sin. tip „pix”); 
• tip “creion” modificată, cu sprijinirea și în degetul medius; 
• tip “cuțit”, cu fixarea policelui - pentru lucru la dinții maxilarului 
superior. 
Priza tip „creion"
Priza tip „creion" este utilizată în majoritatea tehnicilor de instru-
mentaţie în parodontologie, permițând un autocontrol foarte bună asu-
pra preciziei de lucru.
Mişcările imprimate părţii active sunt sub control adecvat, fără a 
agresa zonele învecinate dintelui 
vizat. La priza în „creion“ sunt 
realizate mişcări de translaţie, în 
sus, sau jos, degetul arătător ser-
vind la ghidaj.
Priza tip „creion" modificată
Priza tip „creion" modificată 
este cea cu sprijinirea și în de-
getul medius. Trei degete ţin in- Fig. 10. Priza tip „creion“
46
strumentul ca pe un creion. Dar în 
același timp degetul mijlociu este 
amplasat la bază cozii acestuia, de 
parcă se sprijină în el. Degetul ară-
tător urmează să fie îndoit aproape 
în unghi drept. Aceasta ameliorează 
tensiunea musculară a degetelor şi a 
mâinilor în timpul îndepărtării de-
punerilor şi ajută la controlul pozi-
ţiei părții active a instrumentului la 
devierea în limita a 45 grade. Dege-
tele trei şi patru mai bine să fie ţinute 
împreună, deoarece în caz contrar, 
se reduce presiunea care se aplica în 
timpul îndepărtării tartrului.
Priza tip „cuţit"
Priza tip „cuţit" presupune aşeza-
rea instrumentului în podul palmei, 
ca şi cum am prinde mânerul unui 
cuţit. Policele se va sprijini pe pre-
lungirea mânerului instrumentului 
ales. La acest tip de priză mişcările 
principale sunt cele de basculare, 
efectuate din încheietura mâinii. Se 
încearcă realizarea unui contact în-
vecinat cât mai intim de locul unde 
acţionează partea activă. Pentru o 
siguranţă de lucru, se preferă spri-
jinirea marginii externe a palmei pe 
bărbia sau obrazul bolnavului.
Policele prin extremitatea sa ex-
terioară este posibil de a-l sprijini 
în regiunea crestei alveolare, înve-Fig. 13. Priza tip „cuţit“
Fig. 11. Poziţia pe arcadă, în 
modul priză „creion"
Fig. 12. Priza tip “creion” mo-
dificată, cu sprijinirea și în degetul 
medius
47
cinată zonei de lucru. Se acceptă şi 
un punct de sprijin cu degetul arătă-
tor pe suprafaţa triturantă a dinţilor 
vecini.
Priza tip „cuţit” măreşte pute-
rea de acţiune a instrumentului, 
iar eficienţa și amplitudinea ei este 
mai mare decât în cazul prizei în 
„creion“, dar autocontrolul asupra 
acţiunii instrumentului se consta-
tă a fi ceva mai mic decât la prima 
priză,crescând și riscul de derapaj.
2. Poziția instrumentului. 
Mâna, ce ține instrumentul, trebui să fie fixată:
A. Endobucal:
• pe suprafața ocluzală, - cât mai aproape de dintele supus detartra-
jului; 
• la sprijinirea endobucală, instrumentul este fixat cu degetele mâinii 
cu care se lucrează activ sau cu indexul celeilalte mâini; 
• în calitate de suport poate servi hemiarcada dentară a aceluiaşi ma-
xilar, opusă celei pe care se lucrează; arcada dentară sau maxilarul opus.
B. Exobucal:
• Fixarea se face cu sprijinirea 
părții palmare sau dorsale a mânii lu-
crătoare în maxilar. 
3. Determinarea unghiului. Un-
ghiul dintre marginea tăietoare a in-
strumentului și suprafața dintelui tre-
buie să fie de aproximativ 70 de grade. 
4. Activarea. Tehnici de bază în 
îndepărtarea depozitelor dentare sunt:
• procedee de explorare – uşoare, 
„sensibile”, sunt aplicate la determi-
Fig. 14. Poziţia pe arcadă, în 
modul priză „cuţit“
Fig.15. Poziţia pe arcadă, în 
modul priză „creion" cu sprijinirea 
mânii lucrătoare în maxilar
48
narea profunzimii de sondare, tipului de pungă, examinarea suprafeței 
radiculare, prezența și cantitatea depozitelor dentare subgingivale; 
• procedee de răzuire sau raclare, – scurte, puternice, sacadate, - sunt 
folosit pentru a îndepărta tartrul supra- și subgingival; 
• Mișcări de planare a suprafeței rădăcinii – uşoare, de netezire; pot fi 
efectuate atât cu instrumente de mână, cât și cu cele ultrasonice. 
5. Lucrul. Mișcările atribuite instrumentului pot fi:
• Verticale – pentru a elimină depozitele dentare de pe suprafețele 
proximale ale dinţilor; 
• Orizontale sau în circumferință – în cazul unor pungi parodontale 
mari;
• Diagonale sau oblice - pe suprafețele linguală și vestibulară. 
Cerințe față de metoda manuală de 
îndepărtare a depozitelor dentare:
1) părțile active ale instrumentelor trebuie să fie ascuțite și să cores-
pundă curburii suprafeței radiculare;
2) toate instrumentele trebuie să fie sterile pentru a evita infectarea 
țesuturilor subjacente;
3) la îndepărtarea tartrului dentar trebuie utilizate rulouri de bumbac 
și șervețele/tampoanede tifon, izolând dinții tratateââți de salivă;
4) dinții mobili sunt fixați cu degetele mânii stângi;
5) întru evitarea traumatismelor oculare cu fragmente ascuțite infec-
tate, medicul trebuie să-și protejeze ochii cu ochelari speciali sau “scut” 
(ecran) protector;
6) se recomandă începerea detartrajului manual de pe suprafața dis-
tală a molarului 3 stâng inferior cu ulterioara deplasare spre mezial, cu 
îndepărtarea depozitelor dentare de pe fața vestibulară. 
Debutează detartrajul în zona cervicală a dintelui, avansând treptat 
spre apex. 
Spre a realiza aceasta, instrumentul corespunzător este adus către 
baza depozitului tartric și prin mișcări forțate glisante în sus sau spre 
lateral ultimul este detașat de țesuturile dure dentare. 
49
Pentru a disloca mai ușor tartrul de pe dinți, uneori instrumentul este 
folosit ca o pârghie, în acest caz degetul medicului servind drept punct 
de sprijin;
7) îndepărtarea tartrului alternează cu dușuri bucale, - irigații antisep-
tice ale spațiilor interdentare, ale pungilor parodontale. 
ANEXA 1
Instrumente parodontale de mână, 
utilizate la îndepărtarea depozitelor dentare dure
Fig. 1.7. Dalta 
pentru detartraj 
(engl. Chisel sca-
ler) 
Fig. 1.2. Secera de detartraj (detartror, engl. sickle 
scaler)
Fig. 1.8. Săpăliga 
de detartraj (engl. 
Hoe scaler)
Fig. 1.9. Răzuşă 
(sau pilă) subgin-
givală (engl. File 
scaler)
Fig. 1.3. Chiuretă parodontală profilactică (sau univer-
sală)
Fig. 1.4. Chiuretă parodontală specială (sau subgingi-
vală curativă, Gracey) 
Fig. 1.5. Instrument trapezoid
Fig. 1.6. Scaler universal Columbia pentru implante
Fig. 1.1. Foaia de mirt (sau gheara de detartraj)
50
METODA FIZICĂ (SONICĂ, ULTRASONICĂ, AIR-FLOW) 
DE ÎNDEPĂRTARE A DEPOZITELOR DENTARE
Principiile de bază ale dispozitivelor ultrasonice:
a) vârful ansei ultrasonice nu se instalează perpendicular axului din-
telui;
b) nu se exercită nici o forțare (presiune fizică) cu instrumentul asu-
pra feței dentare;
c) în lipsa irigării cu apă aparatul nu va fi folosit în nici un caz.
Dispozitivele ultrasonice, în funcție de metoda de generare a ultrasu-
netelor se clasifică în cele piezoelectrice și cele magnetostrictive. Dispo-
zitivele pot funcționa numai în prezența apei, deoarece numai în mediul 
hidric ultrasunetul generează fenomenul de cavitație - formarea unor 
bule umplute cu abur, gaze, sau amestec al acestora, care pulsează, se 
contopesc, provocând tulburări hidrodinamice severe în lichid, ultimi-
le conducând la erodarea suprafeței tartrului dentar. Datorită apariției 
bulelor de oxigen liber și rupturii membranelor celulelor microbiene se 
realizează un efect antimicrobian.
Aparatul ultrasonic contribuie la apariția unui asemenea efect ca 
turbulența, adică generarea unui flux neuniform de lichid și formarea de 
curenți turbionari, ceea ce determină sporirea capacității de penetrare a 
soluțiilor utilizate, precum și a eficienței de irigare a suprafeței tratate.
La sistemul magnetostrictiv active sunt toate suprafețele ansei, pre-
zentând cele mai mari vibrații la vârful ei. În urma acestui fapt apar 
“momente batante”, care reprezintă niște șocuri destul de traumatizante.
În sistemele piezoelectrice vârful activ al ansei oscilează în două 
direcții - vertical și transversal, active sunt ambele suprafețe (laterale) 
ale ansei, ceea ce este mai puțin traumatic, comparativ cu sistemele elec-
tromecanice de tip magnetostrictiv. O trăsătură distinctivă a pieselor de 
mână piezoelectrice este atomizarea lichidului doar la vârful ansei, iar 
51
utilizarea unei cantități reduse de apă (până la 15 ml pe minut), asigu-
ră îmbunătățirea vizibilității câmpului de lucru. Un alt aspect pozitiv 
este posibilitatea selectării unuia din cele câteva moduri de operare pro-
gramate, și anume : “scalare” (îndepărtarea depozitelor dentare masive 
supragingivale și a celor subgingivale localizate la o adâncime mică), 
“parodontologie” (îndepărtarea depozitelor dentare de pe porțiunile ra-
diculare subgingivale și irigarea pungilor parodontale), “endodonție” 
(efectuarea unor variate manopere endodontice).
Contraindicații pentru igienizarea profesională
a cavității bucale, asistată de dispozitive sonice
și ultrasonice :
1. Cardiostimulator implantat; 
2. Osteomielită localizată; 
3. Tumori maligne; 
4. Administrarea unei terapii imunosupresoare și corticosteroide; 
5. Pacienţii care au suportat o intervenţie chirurgicală la retina ochiu-
lui (doar după consultarea medicului oftalmolog); 
6. Dereglarea respirației nazale (acută și cronică); 
7. Bronșită cronică sau astm bronşic; 
8. Pacienţi cu HIV/SIDA, tuberculoză și hepatită; 
9. Diabet zaharat formă severă; 
10. Epilepsie; 
11. Leziuni ale țesuturilor orale moi (eroziuni, ulcere, fisuri, etc); 
12. Copii până la 14 ani (contraindicată metoda ultrasonică, metoda 
cu sisteme aer-abrazive, se aplică numai periajul cu paste); 
13. Pacienţi în primele 6 luni după suportarea unui infarct miocardic; 
14. Pacienţi cu transplant de organe (doar după consultarea medicu-
lui curant); 
15. Faza acută a afecţiunilor stomatologice inflamatorii (stomatită, 
herpes, gingivită, ulcere); 
16. După extracția dentară în primele 10 zile; 
17. În primele și ultimele 3 luni de sarcină. 
52
Avantaje și dezavantaje ale igienei profesionale a cavității 
bucale cu aparate sonice și ultrasonice
I. Avantaje:
1. Procedura este nedureroasă sau durerile sunt minime, deaceea 
efectuarea procedurii este posibilă fără anestezie; 
2. Necesită puțin timp; 
3. Reprezintă o metodă profilactică eficientă în cazul cariei, gingivi-
tei, parodontitei; 
4. Înlătură sângerarea gingiilor și halena bucală; 
5. Reprezintă o metodă relativ inofensivă, deoarece nu acţioneză dra-
matic asupra smalțului, obturaţiilor și protezelor dentare; 
6. Această metodă asigură înălbirea dinţilor cu 1-2 nuanţe și o senzație 
plăcută de prospețime; 
7. Asigură condiții ideale pentru continuarea tratamentului; 
8. Asistă medicul stomatolog în depistarea cariei dentare la stadii in-
cipiente de dezvoltare, precum și alegerea cu precizie maximă a nuanţei 
obturaţiei realizate; 
9. Reduce considerabil rapiditatea reapariţiei depozitelor dentare; 
10. Micşorează probabilitatea pierderii dinţilor în diferite afecţiuni 
parodontale; 
11. Cu ajutorul ei putem îndepărta placa bacteriană din diferite locuri, 
chiar greu accesibile, ceea ce nu putem face cu o simplă periuţă de dinţi; 
12. Reduce considerabil cheltuielile legate de tratamentul cariei den-
tare și a afecțiunilor parodontale. 
II. Dezavantaje:
1. Perceperea tactilă minimă în timpul manipulării; 
2. Vizibilitate redusă din cauza stropilor; 
3. Posibilă traumare a suprafeței coronare a dintelui, a pulpei dentare 
şi țesuturile moi ale cavității bucale din cauza folosirii incorecte a echi-
pamentului.
53
METODA AIR-FLOW
Folosind un aparat ultrasonic și Air-Flow, sunt îndepărtate depozitele 
dentare și are loc curățarea completă a suprafeței dinților, precum și re-
stabilirea culorii lor naturale. Sistemele aer-abrazive sunt, de asemenea, 
utilizate pentru lustruirea suprafețelor dentare ulterior aplicării instru-
mentelor electromecanice, îndepărta-
rea depozitelor colorate, îndepărtarea 
pigmentaţiilor profunde ale smalţului. 
Metoda Air-Flow constă în jetarea 
direcționată a unui aerosol ce conține 
apă și agent abraziv. Procedura de 
curățare a dinţilor cu ajutorul Air-
Flow, precum și procedura de detartraj 
profesional (ultrasonic) se recomandă 
de urmat de 2 ori pe an.
Principiile de bază ale sistemului 
Air-Flow:
În sistemul Air-Flow este folosită 
o pulbere de bicarbonat de sodiu de o 
dispersie fină, care este turnată, înainte 
de a începe lucrul, într-o cavitate sfe-
rică, dispusă în corpul piesei de mână. 
(vz. figurile 16, 17)
Această pulbereconstă din particu-
le sferice netede cu același diametru. 
Particulele au o duritate mică, aproape 
de cea a smalțului și dentinei dentare. Acest aspect face tratamentul să 
fie mai puțin agresiv pentru țesuturile dentare. Mai mult, particulele de 
Fig. 16. Sistemul Air-Flow
Fig. 17. Pulbere de bicarbonat 
de sodiu de o dispersie fină pen-
tru sistemul Air-Flow
54
pulbere sunt acoperite cu silice (bioxid de siliciu), ceea ce împiedică 
dizolvarea pulvisului în apă. Pulberea are un gust plăcut, în special de 
citrice, ceea ce face tratamentul mai confortabil pentru pacient.
Reguli de utilizare a sistemului Аir-Flow:
La prelucrarea aer-abrazivă a dinților 
se recomandă :
1. utilizarea de către personalul 
medical și pacient a mijloacelor de 
protecție (mască, ochelari, ecrane de 
protectie), precum și a “aspiratorului 
de praf”. (vz. figura 18)
2. izolarea obligatorie a țesuturilor 
moi ale cavității orale cu ajutorul digei 
de cauciuc sau a rulourilor de bumbac.
3. evitarea îndreptării jetului aer-ab-
raziv către țesuturile moi ale cavității 
orale.
4. neaplicarea sablării cu aer în zo-
nele cu cimentul expus sau dentina denudată, precum și în cazul restau-
rărilor compozite și a celor protetice metalo-ceramice.
Fig. 18. Îndepărtarea depozitelor 
dentare cu ajutorul sistemului 
Air-Flow
55
LUSTRUIREA SUPRAFEȚELOR DENTARE
Se efectuează pentru asigurărea unei suprafeţe netede, ce exclude 
retenția plăcii bacteriene, precum și îndepărtarea fragmentelor mici de 
placă bacteriană mineralizată și pigmentaţiilor de pe dinţi.
Pentru lustruire se folosesc cupe rotative de cauciuc, periuţe rotative, 
benzi de lustruire și aţa dentară. Lustruirea este începută cu o pastă de 
lustruire cu granulaţie mare, cu o cupă de cauciuc cu proprietăți non-abra-
zive. (vz. figurile 19,20) Apoi se prelucrează cu pastă cu granulaţie medie, 
cu ajutorul căreea se netezesc neregularităţile formate de pasta anterioară. 
La sfârşit, se realizează lustruirea finală recurgând la o pastă abrazivă cu 
granulaţie fină și cu conținut de fluor. Trebuie de remarcat faptul, că este 
necesar de a respecta strict ordinea folosirii pastelor de lustruit. Numai 
în acest caz se poate obține o suprafață lucioasă. Suprafeţele plane este 
preferabil de lustruit cu o cupă de cauciuc, iar pentru lustruirea cuspizilor 
– de recurs la periuţe. Apoi se efectuează irigarea finală a cavității bucale 
pentru îndepărtarea pastei abrazive (în acest scop se folosesc soluții an-
tiseptice slabe). De asemenea, la această etapă se recomandă de efectuat 
evaluarea indicilor de igienă. Criteriul de control al calității curaţirii pro-
fesionale – pacientul simte după lustruire dinţi netezi, fără rugozități. 
Fig. 19,20. Periuţă rotativă și pastă de lustruire, utilizate la finalizarea detar-
trajului
56
RECOMANDĂRI PENTRU CONTINUAREA TRATAMENTULUI
După prelucrarea aer-abrazivă a dinților, pacientului se recomandă :
1. abținerea timp de trei ore de la consumul unor produse alimentare 
și băuturi, ce conțin coloranți, precum și de la fumat.
2. remineralizarea țesuturilor dure cu ioni de fluor și calciu, cu scop 
de a normaliza compoziția lor minerală și de a reduce sensibilitatea. 
3. folosirea apelor de gură „Romazulan“, „Rotocan“, Listerină etc. 
după fiecare periaj timp de 10-14 zile. 
Pentru pacient sunt selectate remedii și obiecte de igienă adecvate, 
sunt date recomandări privind alimentaţia corectă etc. Sunt oferite re-
comandări suplimentare privitor la îngrijirea igienică a cavităţii bucale, 
folosirea flossurilor, periuţelor de dinţi, periilor de 
curăţire interdentară şi stimulatoarelor gingiva-
le. (vz. figura 21) Deoarece igiena profesională a 
cavității bucale este o condiție obligatorie pentru 
asigurarea eficienței terapiei parodontale, se reco-
mandă de a o repeta la fiecare 6-12 luni.
În prezent, procedura respectivă câștigă o po-
pularitate din ce în ce mai mare, deoarece oamenii 
încep să realizeze că profilaxia oportună (făcută la 
timp) este mult mai bună, decât cel mai modern și 
mai sigur tratament.
În această perioadă, când este cazul, vor fi 
efectuate şi tratamentele generale, în colaborare 
cu medicul internist curant şi alţi medici de speci-
alitate, în vederea asigurării succesului terapeutic.
Fig. 21. Materiale 
didactice utile la 
instructarea pacien-
tului
57
REMINERALIZARE
De multe ori după îndepărtarea tartrului dentar apar senzații dureroa-
se datorate unei hipersensibilităţi a smalțului sau a cimentului dezgolit. 
Această reacție doloră este calmată prin prelucrarea coletului den-
tar cu lacuri fluorizante, contribuind de asemenea la remineralizarea 
smalțului și dentinei. 
Fluor-lacul este aplicat în strat subțire cu ajutorul unui aplicator sau 
meşe de bumbac pe suprafaţa dentară bine uscată. (vz. figurile 22-24)
Prelucrarea dinţilor este repetată de mai multe ori până la dispariția 
sensibilității. 
Fig. 23,24. Prelucrarea fețelor dentare cu lac fluori-
zant
Fig. 22. Lac fluori-
zant
58
CAZURI CLINICE 
Cazul clinic №1. Pacienta A., vârstă – 47 ani, s–a adresat cu acuze de 
dureri gingivale, apariția hemoragiilor în timpul consumului de alimente 
dure și a curățirii dinților prin periere, mobilitate extremă a dinților. 
 Status localis: Gingie cianotică, puțin edemațiată; se remarcă de-
pozite dentare abundente. Dinții frontali supuși unei atriții sporite (vz. 
Anexa 2, p.65, figura 2.1). La mandibulă este prezentă denudarea colete-
lor dentare pe 1/3. Lipsesc dinții 4.2, 4.1. Retenție de resturi alimentare 
între dinți. (vz. Anexa 2, p.65, figura 2.2) 
Examen paraclinic:
 O.P.T. (vz. Anexa 2, p.65, figura 2.3) prezintă o atrofie orizontală 
a țesutului osos al proceselor alveolare, denudarea rădăcinilor dentare 
pe 1/3, lipsa unor grupuri izolate de dinți, desfiinţarea totală a câtorva 
coroane dentare. 
 Diagnostic:
Parodontoză generalizată de gravitate medie, complicată prin paro-
dontită. 
Tratament:
Igienă profesională a cavității bucale prin scaling ultrasonic. 
Aplicații gingivale cu preparatul metronidazol. 
Îndepărtarea depozitelor dentare cu scaler ultrasonic. (vz. Anexa 2, 
p.65, figura 2.4) Planarea suprafețelor radiculare cu ajutorul chiuretei. 
(vz. Anexa 2, p.65, figuri 2.5, 2.6) 
 Lustruirea finală a suprafețelor dentare cu perie de naylon și set de 
paste de lustruit «Polident». (vz. Anexa 2, p.66, figura 2.7) Controlul 
fețelor aproximale la prezența asperităților cu ajutorul flossului. (vz. fi-
gura 2.8) 
Stoparea hemoragiei cu ajutorul soluției hemostatice. (vz. Anexa 2, 
p.66, figura 2.9) 
59
Aplicarea preparatului metronidazol pe suprafața gingivală (vz. Ane-
xa 2, p.66, figura 2.10) 
Recomandări:
Pacienta urmează să facă aplicații cu preparatul Metrogil Denta de 2 
ori pe zi a câte 15 min pe parcursul a 7 zile. 
Cazul clinic №2
Pacienta B., vârstă – 47 ani, s–a adresat cu acuze de miros fetid din 
gură, dureri în dinții masticatori la mestecarea alimentelor dure, apariția 
hemoragiilor la curățirea dinților prin periere. 
 Status localis: 
1. Gingie ușor edemațiată, roz pală, dinții intacți. (vz. Anexa 2, p.66, 
figurile 2.11 și 2.12) 
2. În regiunea coletelor dentare ale dd. 1.7, 1.8 și 2.7, 2.8 dinspre 
palatinal se decelează depozite dentare. (vz. Anexa 2, p.67, figura 2.13 
și 2.14) 
Diagnostic:
Gingivită catarală localizată de gravitate ușoară în regiunea dinților 
1.7, 1.8, 2.7, 2.8. 
Plan de tratament: Igienă profesională a cavității bucale prin scaling 
ultrasonic și cu aplicarea piesei Air-Flow. 
Îndepărtarea depozitelor dentare cu scaler ultrasonic. (vz. Anexa 2, 
p.67, figura 2.15) 
Utilizarea piesei Air-Flow. (vz. Anexa 2, p.67, figura 2.16) 
Lustruirea finală a suprafețelor dentare cu perie de naylon și set de 
paste de lustruit «Polident». (vz. Anexa 2, p.67, figura 2.17) 
Rezultatultratamentului
Lipsa depozitelor pe suprafețele dentare. (vz. Anexa 2, p.67, figura 
2.18) 
Recomandări:
Utilizarea flossului șa a apelor de gură. 
60
Cazul clinic №3
Pacienta C., vârstă – 47 ani, s–a adresat cu acuze de dureri, senzații 
de arsură și înroșire în regiunea gingiilor, apariția hemoragiilor în timpul 
consumului de alimente dure și sensibilitate gingivală sporită.
 Status localis: 
Gingie puțin edemațiată, roz pală. În regiunea coletelor dentare se 
decelează depozite dentare, în regiunea dinților 2.1 și 3.1 se remarcă 
recesiuni gingivale. (vz. Anexa 2, p.68, figura 2.19) 
Indicele igienic după Фёдорова Ю.А. și Володкина В.В. este satis-
făcător (1.6-2.0 puncte). În regiunea dinților 2.1 și 3.1 gingia marginală 
este colorată maro, ceea ce indică un proces inflamator. (vz. Anexa 2, 
p.68, figura 2.20) 
Examen paraclinic:
 O.P.T. (vz. figura 25) prezintă o resorbție a septurilor interalveolare 
pe 1/3 a lungimii rădăcinii. 
 Diagnostic: Parodontită cronică generalizată de gravitate ușoară. 
Plan de tratament: Igienă profesională a cavității bucale prin scaling 
ultrasonic și cu aplicarea piesei Air-Flow. 
Fig. 25. O.P.T.: resorbție a septurilor interalveolare pe 1/3 a lungimii rădăcinii. 
61
Îndepărtarea depozitelor dentare cu scaler ultrasonic. (vz. Anexa 2, 
p.68, figura 2.21) 
Utilizarea piesei Air-Flow. (vz. Anexa 2, p.68, figura 2.22) 
Lustruirea finală a suprafețelor dentare cu perie de naylon și set de 
paste de lustruit «Polident». (vz. Anexa 2, p.68, figura 2.23) 
Rezultatul tratamentului
Lipsa depozitelor pe suprafețele dentare. (vz. Anexa 2, p.68, figura 
2.24) 
Recomandări:
Pacienta urmează să facă aplicații cu preparatul Metrogil Denta de 2 
ori pe zi a câte 15 min pe parcursul a 7 zile. 
62
CONCLUZII
• Cea mai eficientă metodă de îndepărtare a plăcii dentare este una 
combinată - medicamentoasă, manuală, ultrasonic/sonică și aer-abrazi-
vă.
• Cu ajutorul ei depozitele dentare pot fi îndepărtate din orice locuri, 
chiar și cele greu accesibile.
• Este puțin doloră, nu necesită mult timp, și soluționează în final 
sângerarea gingiilor și respirația fetidă.
• Oferă albirea dinților cu 1-2 nunanțe, și nu necesită cheltuieli finan-
ciare mari.
• Dispozitivele ultrasonice sunt cele mai eficiente în îndepărtarea 
depozitelor dentare mineralizate, pe când cele aer-abrazive facilitează 
soluționarea depozitelor pigmentate și moi, adesea situate în locuri greu 
accesibile.
• Instrumentele de mână (chiuretele) formează la finalul prelucrării 
cea mai netedă suprafață a rădăcinii.
• Gama largă a acestora permite alegerea instrumentului optim pentru 
fiecare suprafață dentară prelucrată.
• Ele s-au dovedit a fi extreme de eficiente la instrumentarea zonelor 
cu relief complex.
• Formarea repetată a plăcii bacteriene nu depinde de metoda în-
depărtării depozitelor dentare (cu sistem ultrasonic sau cu Аir-Flow). 
Efectuarea defectuoasă sau neregulată a igienei orale reprezintă factorul 
decisiv în formarea plăcii dentare.
• La respectarea riguroasă, planică a regulilor și etapelor de igieniza-
re (profesională și individuală) a cavității orale, precum și a recoman-
dărilor medicului, prognosticul tratamentului este favorabil, reprezen-
tând un pas important în prevenția și tratamentul cariilor dentare și a 
afecțiunilor inflamatorii ale parodonțiului.
63
BIBLIOGRAFIE:
1. Курякина Н. В; Савельева Н. А. «Стоматология 
профилактическая» (стр. 191-193). 
2. Borovski E.V. Stomatologia terapeutică; – 1990.
3. Gnatiuc P., Năstase C., Terehov Al. Profilaxia cariei dentare şi a 
fluorozei; // În: Analele ştiinţifice USMF «N.Testemiţanu»; Chişinău, 
RM 2011, edit XII, vol 4, p. 473-475.
4. Боровский У. В. «Гигиенические средства для ухода за 
полостью рта» – Москва Медицина, 1984 (стр. 66) .
5. Вилламо X. «Косметическая химия» – Москва: Мир, 1990 
(стр. 47) .
6. Улитовский С. Б. «Зубные пасты»- Санкт-Петербург (стр. 35). 
7. Năstase C., Terehov Al. Unele aspecte ale hipersensibilităţii den-
tare; // În: Analele ştiinţifice USMF «N.Testemiţanu»; Chişinău, RM 
2009, edit X, vol 4, p. 457-460.
8. Максимовский Ю.М. Фантомный курс терапевтической 
стоматологии. — М. „Медицина„: 2005 — pp.306-319 .
9. Dumitriu H. Parodontologie, ed. VMR, buc.: 2006. pp. 176-245. 
10. Severineanu А.B. Parodontologie clinic şi terapeutică, ed. acade-
miei Române, 1994. pp. 113-202.
11. Terehov A., Năstase C. Igiena profesională a cavităţii bucale: in-
strumente, metode şi tehnici. Anale Știinţifice, ediţia a X-a, vol. 4., 460-
464.
12. Năstase C., Terehov A. Aspecte psihopedagogice şi profesionale 
ale instruirii studenţilor stomatologi ai anului III de studii în cadrul ore-
lor practice de stomatologie terapeutică. Medicina Stomatologică nr. 4 
(21) / 2011, pp. 45-50
64
13. Терехов А.Б. Пародонтология /Курс лекций для студентов 
2-го курса стоматологического факультета/; — Ch.: Vector, 2009. pp. 
4-14, 34-72. 
14. Zetu l. Parodontologie: Tratament chirurgical, ed. Junimea, Iaşi: 
1999. pp. 33-40.
15. Godoroja P., Spinei a., Spinei Iu. Stomatologie terapeutică pedia-
trică. Ch.: 2003 — pp. 257-279.
16. Cuculescu M. Prevenție primară în carie și parodontopatii. Ed. 
Didactică și Pedagogică R.A.
65
Fig. 2.4. Îndepărtarea depozitelor 
dentare cu scaler ultrasonic
Fig. 2.5. Planarea suprafețelor radi-
culare cu ajutorul chiuretei
Fig. 2.2. Retenție de resturi alimenta-
re între dinți.
Fig. 2.3. O.P.T.: atrofie orizontală a țesutului 
osos alveolar, denudarea rădăcinilor dentare 
pe 1/3, lipsa unor grupuri izolate de dinți, 
desfiinţarea totală a câtorva coroane dentare.
Fig. 2.6. Planarea suprafețelor radi-
culare cu ajutorul chiuretei
Fig. 2.1. Dinții frontali supuși unei 
atriții sporite
ANEXA 1
Cazul clinic №1. 
66
Fig. 2.10. Aplicarea preparatului 
metronidazol pe suprafața gingivală.
Fig. 2.11.Gingie ușor edemațiată, 
roz pală, dinții intacți.
Fig. 2.8. Controlul fețelor aproxima-
le la prezența asperităților cu ajuto-
rul flossului.
Fig. 2.9. Stoparea hemoragiei cu 
ajutorul soluției hemostatice.
Fig. 2.12. Gingie ușor edemațiată, 
roz pală, dinții intacți.
Fig. 2.7. Lustruirea finală a 
suprafețelor dentare cu perie de naylon 
și set de paste de lustruit «Polident».
Cazul clinic №2. 
67
Fig. 2.16. Utilizarea piesei Air-Flow
Fig. 2.17. Lustruirea finală a 
suprafețelor dentare cu perie de 
naylon și set de paste de lustruit 
«Polident»
Fig. 2.15. Îndepărtarea depozitelor 
dentare cu scaler ultrasonic
Fig. 2.18. Lipsa depozitelor pe 
suprafețele dentare.
Fig. 2.13 și Fig. 2.14. În regiunea coletelor dentare ale dd. 1. 7, 1. 8 и 2. 7, 
2. 8 dinspre palatinal se decelează depozite dentare
68
Fig. 2.22. Utilizarea piesei Air-Flow
Fig.5.23. Lustruirea finală a 
suprafețelor dentare cu perie de nay-
lon și paste de lustruit «Polident»
Fig. 2.21. Îndepărtarea depozitelor 
dentare cu scaler ultrasonic
Fig. 2.24. Lipsa depozitelor pe 
suprafețele dentare.
Cazul clinic №3 
Fig. 2.20. În regiunea dinților 2. 1 și 
3. 1 gingia marginală este colorată 
maro, ceea ce indică un proces infla-
mator
Fig. 2.19. În regiunea coletelor den-
tare se decelează depozite dentare, 
în regiunea dinților 2. 1 și 3. 1 se 
remarcă recesiuni gingivale.